Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la ora 09:46
Abonamente

Comentariu 10 Noiembrie 2013, ora 08:24    Din editia print

Marime Font

Credinţa şi pisica neagră

Există oameni care cred în Dumnezeu și care nu cred. Printre cei care cred există mai multe feluri de a-L percepe pe Dumnezeu. 

 
 
 

De la ceva abstract, la Cineva personal cum e în creştinism. Există mai multe biserici care îşi spun creştine – toate comunităţile care au ca dogmă centrală credinţa în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Cunoaşterea credinţei tale te defineşte ca membru al unei biserici. Nu te poţi numi ortodox dacă nu ştii ce e ortodoxia.

Necunoaşterea credinţei noastre e pentru mulţi prilej de hulă. Apar articole, discuţii, emisiuni, în care ortodocşii sunt luaţi peste picior pentru anumite practici. Să spunem „dezlegarea cununiilor” sau cum pomenea un preot zilele trecute „datul găinii peste groapă” – menţionez că nu ştiu ce e asta. Din pricina necunoaşterii noastre cei de alte confesiuni sau necredincioşii dau vina pe doctrina noastră. Ori suntem puşi în legătură cu anumite practici păgâne.



Să dau un exemplu: superstiţia. Convingerea unor creştini că pisica neagră aduce ghinion, că nu e bine să te întorci din drum, să nu dai mâna peste prag, să porţi ceva pe dos şi câte şi mai câte. Deşi superstiţia este un păcat împotriva credinţei. Toate aceste superstiţii mărunte sunt păcate. Şi nu definesc ortodoxia.

Ce are credinţa în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu o pisică neagră care îţi taie calea? Cum putem fi atât de slabi? Nu fă aşa că nu e bine, nu turna aşa din sticlă, nu pune în pahar până nu e gol. O mie de învăţături ciudate şi bizare. Apucături care nu au treabă cu creştinismul. Ia încearcă să vezi, e chiar aşa? La mine în sat era o superstiţie de felul ăsta care spunea că dacă te mături pe picioare nu te mai măriţi. Şi eu toată ziua treceam cu măturiţa peste şosete. Şi m-am măritat. Nu vă imaginaţi că până să mă mărit am stat să văd dacă va fi aşa sau nu. Pur şi simplu nu am fost superstiţioasă de mică şi mă distram când toată lumea sărea cu gura pe mine şi urla: „Nu fă aşa că nu te mai măriţi!”.

Dacă spun cuiva că superstiţia e păcat împotriva credinţei, îmi răspunde da şi cu prima ocazie îmi spune: nu te întoarce după buletin că o să ai ghinion! De la lucruri mici, la lucruri mari, ne nesocotim credinţa şi dăm prilej de hulă asupra ei celor care ne văd. Uite aşa fac ortodocşii, uite aşa zic ortodocşii. Şi noi ne simţim dispreţuiţi şi murmurăm în barbă: păcătoşii! Dar nu ne batem capul să vedem dacă facem aşa sau nu. Dacă suntem acuzaţi pe drept sau nu.

Pe de altă parte, nu mă supără când cineva spune: aşa fac ortodocşii, ci când discuţia deviază de la adresă, iar greşelile noastre sunt aruncate asupra bisericii. Îmi amintesc că cineva mi-a spus odată că e fain să fii ortodox fiindcă ortodoxia e foarte permisivă, nu ca alte denominaţiuni creştine. Şi mie mi-a trecut prin cap manualul de morală ortodoxă. Fiindcă nu e greu, e incredibil de greu să fii cu adevărat un bun ortodox: să nu îi judeci pe cei ce păcătuiesc, să trăieşti fiecare clipă pentru şi cu Dumnezeu, să respecţi poruncile, să-ţi iubeşti duşmanii, să fii la fel de milostiv cu străinul ca şi cu cel din familie, să respecţi posturile, să mergi la biserică şi ceea ce vezi în biserică să pui în practică în viaţa ta de zi cu zi, să înveţi smerenia, să fugi de laude – mai pe scurt: să-l iubeşti pe Dumnezeu din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Să trăieşti ca şi cum ai muri mâine, să munceşti ca şi cum ai trăi veşnic.

Nu am auzit pe nimeni spunând, referindu-se la părinţii Teofil Părăian sau Arsenie Papacioc sau Rafail Noica; ori la teologi ca Dumitru Stăniloae sau Ioan Ică jr. – iată ce uşor e să fii ortodox sau iată ce nebunii spun şi fac ortodocşii. Dar ca să fim ca ei e foarte greu. Însă ei sunt ortodocşi (drept-cunoscători; orthos înseamnă drept, doxa înseamnă cunoaştere, credinţă – lb. greacă), noi deocamdată ne străduim să fim. Şi doar atunci când pe drept cuvânt ortodocşii ca ei vor putea fi judecaţi, abia atunci pot alţii să dea cu piatra în biserica noastră.
Însă să nu uităm că smerenia lor a fost atât de mare încât nu i-am auzit punând la zid biserica din care fac parte. Pe când noi ne credem uneori mai ortodocşi decât ei, punând sub semnul întrebării învăţătura bisericii. Să luăm aminte la mândrie. Dar până una-alta să începem cu lucrurile zise mici, dar esenţiale. Să începem prin a ne cunoaşte credinţa, a o respecta, a ne lepăda de superstiţii. Să ducem liturghia din biserică în lume, aşa cum spunem la finalul ei: „Cu pace să ieşim” – „Întru numele Domnului”.

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md