Opinii și Editoriale

Cu sania în politica moldovenească

Nu avem parlament, dar asta știți. Sunt probleme în sistemul public de sănătate, dar asta tot nu e nimic nou. Sărăcia e din ce în ce mai puternică, însă despre acest lucru nu trebuie neapărat să știm, fiindcă o simțim pe pielea noastră.

În rest, cineva a plantat un pom, altcineva de la primărie a făcut o trecere de pietoni fără cap și coadă (doar cu trup), alții țin discursuri lungi despre statalitate, prietenia între popoare, valorile naționale. Discursuri care nu țin de foame sau de sete. Țin de o goală propagandă, posibil electorală, că tot s-ar putea să avem anticipate, una în care ar trebui să ne hrănim ca și până acum: cu prietenia între popoare și stegulețe colorate.
La București toată lumea se plângea că s-au tăiat bani dintr-o parte sau din alta. Noi, cei din Chișinău, râdeam și le spuneam că atâta vreme cât au de unde tăia tot o duc mult mai bine decât noi. La noi nu se mai taie. Se trăiește din idealuri și împrumuturi.

Apoi am revenit acasă și am pornit televizorul. Toate erau la fel. A fost o senzație urmuziană. Ca și cum plecarea la București a fost un alt fel de buclă temporală, care m-a întors exact în momentul plecării. Fiindcă singura știre în plus era cea despre medicii veterinari din SUA, care au venit să sterilizeze câinii vagabonzi din Chișinău. Prilej de care au profitat și câinii cu stăpâni, fiindcă aici, în țara sărăciei, nu oricine își permite să plătească pentru propriul câine.

Totuși, politicienii noștri par activi. Îi vedem în toate știrile, în toate ziarele, pe toate gardurile. Dar ce fac ei, nu știm. Fiindcă nu avem guvern, deci nu se poate lucra cu adevărat. De investiții sau creștere economică nici nu poate fi vorba câtă vreme conducerea țării nu e una stabilă. Și atunci de ce ni se spune că batem pasul pe loc? Nici nu ar fi atât de cumplit cum sună. Dar noi nu stăm pe loc, pentru că fiecare zi fără un guvern stabil înseamnă noi și noi datorii, care duc firesc la destabilizarea leului și la sărăcia noastră (de parcă s-ar putea să fim mai săraci decât suntem).
Și atunci mi-am imaginat această stagnare din politica moldovenească recentă ca o călătorie la săniuș. Sania Moldova a fost urnită la deal, spre mai bine, dar până la urmă toți au încălecat-o și – se spune – s-au oprit la jumătatea dealului. Acum cred că știți și singuri ce se întâmplă când te oprești pe sanie la jumătatea pârtiei. O iei cu viteză la vale, fără măcar să poți prevedea finalul.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *