Actualitate

Cumetrele de pe malul Atlanticului

Pe cât de necăjiţi mi-au părut moldovenii din Portugalia în primele zile, pe atât de plini de viaţă i-am găsit pe cei de la Faro. Aciuaţi pe malul Atlanticului, într-un orăşel liniştit ce pare a fi chiar un colţ de rai, la capătul căruia, spune lumea, se înalţă vilele de odihnă ale Madonnei, a lui Fetisov şi ale altor vedete, moldovenii de aici s-au învăţat, ca nicăieri în altă parte, să fie uniţi ca fraţii. Aici nunţile şi cumetriile moldoveneşti se joacă de răsună Portugalia, între ei nu există invidie şi ură şi aici ar trebui să vină măcar pentru o zi toate „partidele noastre”, ca să nu se mai certe. Vă propun mai jos secvenţe din discuţiile pe care le-am avut cu unii „cumetri” care au acceptat ca lumea să ştie cum au ajuns aici, cum se descurcă şi cum văd viitorul ţării lor.

„M-aş întoarce acasă numai dacă portughezii m-ar fugări”

Marina Rusu din Cricova e cetăţeancă portugheză de o lună şi are opt fini de botez moldoveni la Faro. Mai are un frate în Portugalia şi altul în Rusia. Soţul său face parte dintr-o familie cu 11 copii, care toţi au fugit din Moldova.
„Lucram la piaţă în 2001, când soţul a venit încoace. Vroiam să fim o familie unită şi, peste un an, am plătit unor firme 6000 de lei, ca să ajung şi eu aici, iar apoi i-am adus şi pe cei trei copii. Astăzi fac menajul prin casele băştinaşilor, iar soţul lucrează la construcţii. La 18 iulie, el a împlinit nouă ani de Portugalia, aşa că la anul vom sărbători! Avem şi o nepoţică născută la Faro – vom face-o şi pe ea portugheză. De când a început criza, nu mai trimitem bani acasă. Oricum, m-aş întoarce acasă numai dacă portughezii m-ar fugări cu bâtele. În Moldova nu mă mai aşteaptă nimic. Acolo toţi promit, dar nu se face nimic. Acolo nici nu-ţi ajung bani pentru strictul necesar, problemă care aici nu există. În Moldova avem pământuri bogate, dar nimeni nu le valorifică… Mai am un frate rămas acolo, care nu mai poate să-şi întreţină familia, dar, sărmanul, tot aşteaptă schimbări. Nu vreau în Moldova, dar mă interesează soarta ţărişoarei mele. Am fost la referendum, voi merge şi la alegeri. Sperăm cu toţii să nu se întoarcă comuniştii, care n-au făcut nimic-nimic. Alegătorii comunişti sunt oameni de-ai lor sau persoane cumpărate, sau bătrâni pe care promisiunile îi calmează… Singura salvare pentru Moldova e să avem norocul să intrăm în comunitatea europeană. Pentru aceasta, noi trebuie să ne ajutăm ţara”.

„Aici ne permitem să cumpărăm fără emoţii o bucată de carne”

Elizaveta Diaconu este femeia invitată sâmbătă la cumetria de la Faro. Ea a lucrat 20 de ani asistentă medicală la Spitalul de traumatologie din Chişinău, iar în anul 2010 a devenit cetăţeancă portugheză.
„Am plecat din Moldova, pentru că m-am săturat de singurătate – soţul venise în Portugalia cu şase ani înainte. Nu ascund faptul că vreau să rămân aici, unde există cultură, viaţa e frumoasă iar bani ne ajung întotdeauna. Aici ne permitem să cumpărăm fără emoţii o bucată de carne ca să hrănim familia. Aici bogaţii şi săracii se alimentează din aceleaşi bucate. Nu sunt nevoiţi unii să cumpere din supermarket, iar alţii să aleagă ceva mai ieftin de la piaţă. Aici lumea nu distruge tot ce vede pe stradă şi nu face murdărie în jur, pe când moldovenii au grijă numai de casa lor, iar de restul îşi bat joc. În Portugalia toate WC-urile sunt curate. I-am adus aici şi pe ambii copii. Nu mai trimitem bani acasă, decât lui tata, rareori. Dacă ne va fi mai greu, vom pleca în Anglia sau în Italia, dar numai nu în Moldova, unde bântuie corupţia şi toţi fură. Fosta guvernare a fost interesată ca ţara să rămână fără tineri pentru ca să nu mai aibă cine să i se opună. Comuniştii au vrut să rămână doar cu bătrâni ca tatăl meu, care zice că va vota doar comuniştii. Când îl rog pe tata să se gândească şi la copiii mei, lui parcă nu-i mai pasă… Odată cu vârsta, oamenii devin egoişti”.

„Moldoveni care, plecând acasă, şi-au rupt paşapoartele”

Gheorghe Diaconu, soţul dnei Elizaveta, este cetăţean portughez de mai mulţi ani
„Am ales Portugalia în 2000, când nu mă descurcam acasă cu o mie de lei pe lună. Nu cred că voi rămâne aici pentru toată viaţa fiindcă mă chinuieşte dorul de casă, dar până la 60 de ani trebuie să rezist ca să-mi asigur bătrâneţile. Cunosc mulţi moldoveni care, plecând acasă, şi-au rupt paşapoartele, ca să nu se mai întoarcă, dar oricum au revenit. Poate că, între timp, şi Moldova va lua altă cale. Ea poate fi salvată doar de generaţia tânără, care are minte proaspătă, dar numai după ce vom stârpi corupţia. Este mai bine pentru Moldova ca să fie condusă de cei care guvernează acum. Printre ei sunt tineri cu idei bune, pe când comuniştii ne-au demonstrat că lucrează doar cu principii vechi şi demult apuse.”

„Când mă aflam în Rusia – a murit mama, când m-am aflat în Portugalia – a murit tata”
Surpriza serii a fost momentul în care bucătăreasa care pregătea pizza s-a aşezat la masa noastră. Am aflat că tot ea e patroana localului şi se numeşte Raisa Mihăilă. A „evadat” în 2006 din s. Isăicani, Nisporeni, apoi şi-a adus copiii, iar peste un an va primi paşaportul portughez.

La Faro şi-a găsit şi un soţ moldovean, ca şi soră-sa.

„Când primeam câte 400 de lei pe lună, ca învăţătoare de educaţia fizică la Nisporeni, am luat mai întâi calea Rusiei. Apoi am venit în Portugalia, am făcut aici şi o şcoală de patiserie, iar de două luni mi-am deschis acest local. Am vrut să nu depind de nimeni. Am trei angajaţi, toţi moldoveni. Aici nu se descurcă numai cei care nu ştiu să facă nimic. Când mă aflam în Rusia – a murit mama, când m-am aflat în Portugalia – a murit tata. Ce să fac acolo, în Moldova? Acolo, dacă-ţi deschizi vreun local, a doua zi cineva îi dă foc. Mai bine moldovenii ar lupta pentru drepturile lor. Altminteri, vor fugi toţi din ţară, bătrânii vor muri şi nu va mai avea cine să ne lucreze pământurile. Cât nu e târziu, trebuie să avem la conducere un om care să aibă grijă de ţară ca şi de familia sa şi care să fie susţinut de un guvern sănătos. Vom reuşi numai gândindu-ne unul la altul, şi nu fiecare – la buzunarul său. Pentru aceasta, să le explicăm clar vârstnicilor că nu mai putem conta pe generaţii bătrâne, ci pe mentalităţi noi”.

Din Faro, Portugalia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *