Dan Dungaciu: „Cine râde la urmă, râde mai bine”

– Dle Dungaciu, participarea la referendum n-ar fi trebuit să surprindă pe nimeni, cifrele din sondaje trebuiau ponderate, cel puţin în comentarii…

– Dacă am fi făcut o analiză la rece, am fi văzut că, scoţând 30% dintre cei despre care puteam presupune că vor boicota acest referendum, electoratul Partidului Comuniştilor, ar mai fi rămas circa 60-70%, la care ar trebui adăugaţi şi cei plecaţi din R. Moldova. Practic, sarcina AIE ar fi fost să aducă la vot jumătate din cei pe care i-am menţionat.
A apărut în sondaje un optimism exacerbat, dar care se datorează lipsei de capacitate analitică a unor comentatori politici, pentru că ideea de 50-70% prezenţă la vot părea şi atunci una cel puţin exagerată.
În R. Moldova este o tradiţie ca întrebarea de dezirabilitate din sondaje să dea un procent mai mare decât actul propriu-zis. Prin urmare, cel puţin la nivelul comentariului post-sondaj, ar fi trebuit ponderate cifrele foarte entuziaste. În al doilea rând, sigur că oamenii au declarat, dar probabil că mulţi dintre ei au fost influenţaţi ulterior de campania foarte puternică pornită de comunişti împotriva referendumului. În al treilea rând, văzând datele acestui sondaj, s-au demobilizat, ei înşişi considerând că treaba este ca şi făcută şi nu este nevoie de aportul lor în această provocare electorală.
A pune rezultatul în termeni de eşec, de lipsă de soluţii, de aproape catastrofă este cel puţin exagerat. Referendumul a fost o propunere prin care s-a încercat soluţionarea crizei constituţionale din R. Moldova. Una dintre propuneri. (…)

– De ce n-au mers moldovenii la urne?

– Sunt mai multe explicaţii, dar:
1. AIE n-a avut un staff comun, deci n-a lucrat împreună pentru a aduce la mintea, sufletul şi urechile alegatorului importanţa acestui referendum şi chiar miza acestuia;
2. a existat un boicot al comuniştilor, care a fost destul de agresiv mai ales în teritoriu;
3. sondajele de opinie au sugerat că nu e nevoie să meargă cetăţeanul R. Moldova la vot, pentru că va merge vecinul lui; dacă îi spui că 70-80% vor fi prezenţi şi vor vota pentru alegerea directă a preşedintelui, asta a fost o formă foarte subtilă de demobilizare, chiar dacă nu s-a intenţionat asta;
4. au fost şi mai multe teme care s-au suprapus peste problematica referendumului; au început discuţii adiacente legate de corupţie, de AIE şi corupţia, de teme care duceau mai degrabă spre ideea de post-referendum – adică alegeri prezidenţiale şi parlamentare -, aşa că lumea a uitat miza referendumului

– Comuniştii clamează o victorie cel puţin morală. Ce se va întâmpla după referendum? Ce se va întâmpla cu AIE? A fost un duş rece care îi va face mai precauţi pe lideri în campania pentru alegerile parlamentare?

– Există mai multe formule. Preşedintele Ghimpu a sugerat, după ce s-au dat publicităţii rezultatele referendumului, că norma constituţională îl obligă să dizolve parlamentul. Şi a sugerat: cu cât mai repede, cu atât mai bine. Asta înseamnă că putem, teoretic, avea alegeri parlamentare, însă depinde de decizia pe care o vor lua împreună membrii AIE, care vor muta problema alegerii preşedintelui în viitoarea legislatură. Şi în viitoarea legislatură se poate relua problema reformei constituţionale în R. Moldova.
În ceea ce priveşte jubilaţia Partidului Comuniştilor, aş spune, în simpla calitate de sociolog: nu cred că lucrurile ar trebui privite chiar atât de optimist, pentru că AIE a adus la vot circa 780.000 de votanţi, aproape la fel câţi au votat-o la alegeri. Practic, şi-au menţinut numărul de votanţi, în condiţiile în care, cu siguranţă, miza referendumului n-a fost atât de puternică precum cea a alegerilor parlamentare.
Comuniştii spun că au avut o victorie pentru că au blocat referendumul. Trebuie să fim foarte atenţi, e mult mai uşor să ţii omul acasă decât a-l aduce să voteze pentru tine. AIE a arătat că şi-a menţinut electoratul, dar deocamdată PCRM nu a făcut această probă. Lucrurile nu sunt clare, zarurile n-au fost aruncate şi s-ar putea ca, vorba aceea, cine râde la urmă, râde mai bine. Problema de fond este că acest referendum a fost un duş rece, care pe unii i-a răcit mai tare, pe alţii mai puţin.
Este un test peste care AIE poate trece, trăgând cele mai bune învăţăminte.

– Moldovenii din diasporă au venit în număr mare la vot – 19.703 – şi doar 397 au votat împotriva alegerii directe a preşedintelui. Ce a însemnat ponderea votului lor?

– Mobilizarea la vot în diasporă a fost mult mai mare comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în R. Moldova, pentru că acolo boicotul comuniştilor n-a contat. Ponderea comuniştilor în diasporă este mult mai mică. Sigur că prezenţa lor la urne a fost mai puternică, dar nu la nivelul la care ne putem aştepta în cazul unor alegeri. Resursele financiare pe care le au cetăţenii R. Moldova din afara frontierelor sunt destul de limitate. Mulţi dintre ei au preferat sau au declarat că nu fac două drumuri până la secţia de vot, ci vor face unul singur, la votul la alegeri. Este foarte plauzibil să ne aşteptăm ca la alegerile parlamentare să avem o prezenţă a cetăţenilor din R. Moldova din diasporă mult mai mare. Există deja un fel de repetiţie.
În momentul alegerilor parlamentare voturile cetăţenilor din afara R. Moldova se vor adăuga. Acum cei din afară au tras într-un fel în jos, pentru că aici s-a calculat rata minimă de participare de 33%. S-a comparat cu cei care au votat şi cu cei care au fost înscrişi pe liste. Şi ponderea lor de participare a fost mai mică decât ponderea la nivelul R. Moldova. Astfel, deşi au votat mai mult, au tras în jos rezultatul referendumului, ceea ce nu va fi posibil în alegerile parlamentare. Pentru că orice vot din diasporă – care este, în general, în proporţie de 90% în favoarea AIE, în special PLDM şi PL – se va adăuga şi importanţa lor pentru decizia finală va fi mult mai mare.

După www.hotnews.ro