Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 16:35
Abonamente

Actualitate 30 Noiembrie 2015, ora 07:42

Dan Dungaciu: Cum poate ajunge Rusia vecina României?

Marime Font

Proiecţia de securitate a NATO are, în acest moment, două premise fundamentale: ameninţările vin, deopotrivă, dinspre Est (Rusia, Donbas, Crimeea) şi Sud (state eşuate, terorism, emigraţie). 

Axele sunt, deocamdată, în balanţă, dar evenimentele recente – criza fără precedent a refugiaţilor din Europa – pot duce la preponderenţa Sudului în detrimentul Estului. Summitul NATO din 2016 de la Varşovia poate consemna un asemenea dezechilibru. Iar această perspectivă, deloc improbabilă, este amplificată şi de negocierile privind Siria şi Orientul Mijlociu preconizate între marii actori care contează acolo, SUA, Rusia, UE. Negocierea va viza, prin recul, şi frontiera estică a UE şi NATO. Nu se pune problema abandonării acesteia, căci NATO rămâne cea mai sigură şi eficace alianţă de securitate imaginată, cât statutul teritoriile de dincolo de frontieră. Accentul pe Siria şi provocările din Sud pot să ducă la concesii faţă de Federaţia Rusă în ceea ce numeşte „străinătatea (sa) apropiată”.

Cum va arăta frontiera estică a spațiului euroatlantic?

Din perspectiva României, miza principală în Est rămâne statutul şi geografia frontierei euroatlantice. Acestă preocupare trebuie să devină una din ţintele strategice ale Bucureştiului.Geogragia nu se schimbă, iar România este condamnată să rămână stat de frontieră euroatlantică pe cel puțin 10 ani de zile. Întrebarea cum va arăta această frontieră și ce va fi dincolo de granița propriu-zisă a Prutului este o interogație intempestivă (în primul rând) pentru România. În perspectiva unei decizii majore de securitate în urma căreia importanța dimensiunii estice va scădea în raport cu dimensiunea sudică, putem presupune că frontiera estică (în special Ucraina și Republica Moldova) va deveni un spațiu negociat, în care Federația Rusă va avea, fie și tacit, un cuvânt de spus. Cum se va face manifestă influența ei nu este clar, dar e o temă de reflecție obligatorie în condițiile în care singura miză de politică externă în care România contează, și poate deveni chiar responsabil de dosar, este Republica Moldova.

Ceea ce analizăm în acest material este un posibil și plauzibil scenariu în care Federației Ruse i se va pune în față, din nou, un test de „bună purtare” iar terenul de încercare va fi Republica Moldova. Mai exact, Transnistria. Mai concret, ceea ce ne propunem să cercetăm aici este o posibilă resurecție a Memorandumului Meseberg și a consecințelor sale directe nu doar asupra Republicii Moldova, ci asupra României.

Ce este Memorandumul Meseberg

Memorandumul Meseberg a fost semnat de către Cancelarul german Angela Merkel și Președintele Federației Ruse Dimitri Medvedev cu ocazia întâlnirii dintre cei doi oficiali la Castelul Meseberg în 4-5 iunie 2010. Ce stipula acest document în mai puțin de o pagină? Documentul pleacă de la „principiul că securitatea tuturor statelor din comunitate euroatlantică este indivizibilă” (un principiu NATO preluat, tacit, în portofoliul unei comunități euroatlantice din care făcea parte în textul și spiritul Memorandumul Meseberg, tot tacit, și Federația Rusă). Plecând de la acest principiu, Cancelarul Merkel și Președintele Medvedev „și-au propus să exploreze constituirea unui Comitet pe problemele Politice și de Securitate UE-Rusia, la nivel ministerial (Înaltul reprezentant C. Asthon și Ministrul de Extrerne S. Lavrov)”. Respectivul Comitet urma să fie responsabil, conform documentului, de următoarele chestiuni: 1. Să servească ca un „forum pentru exprimarea de puncte de vedere pe chestiunei legate de politica internațională și agenda de securitate”; 2. Să stabilească „reguli de bază” pentru „operațiuni reunite de managmentul crizelor civile/militare ale UE/Rusia”; 3. Să faciliteze discuții sau că ofere recomandări „asupra unor chestiuni concrete de cooperare”, care includ „situații de criză și conflicte” pe care UE și Rusia, împreună, doresc să le soluționeze „în cadrele unor formate multilaterale adecvate”; 4. Pe baza unui set de documente inițiale citate în document, „UE și Rusia vor coopera în special pentru soluționarea crizei transnistrene cu perspectiva de a obține progrese tangibile în cadrul formatului 5+2 (Rusia, Ucraina, Moldova, Transnistria, OSCE, UE, SUA). Această cooperare ar putea include un angajament comun UE-Rusia, care poate garanta o tranziție lină de la situația prezentă la stadiul final”; 5. Viitorul summit al Memorandumul Mesebergit „va trece în revistă progresele făcute de noul Comitet înființat” (Memorandumul… 2010).

Mizele din spatele proiectului

În esență, la întâlnirea de la Meseberg a fost vorba despre o reuniune ruso-germană, nu explicit europeană, căci nici UE nici chiar Ministerul Afacerilor Externe german nu ar fi fost informați (Remler 2013). Memorandumul Meseberg a avansat o serie de principii și inițiative bazate pe ceea ce ambele părți credeau a fi o „ambiguitate constructivă”. Din partea Rusiei se urmăreau trei obiective principale: 1. O pană în relația de securitate euroatlantică, respectiv între SUA și Europa; 2. Includerea Rusiei la masa de negocieri/discuții în problema securității europene; 3. Pe termen lung, deschiderea unei dezbateri globale despre nevoia de redesenare a arhitecuturii mondiale de securitate, sau cel puțin a celei euroatlantice, depășind vechile aranjamente (NATO, OSCE etc.) și vizând un fel de Helsinky II (propunerile aveau să fie făcute, nu la întâlnirea de la Castelul Meseberg, tocmai de Președintele Federației Ruse Dmitri Medvedev). Din punct de vedere german, obiectivele erau mai concrete: 1. Meținerea Rusiei într-un dialog european, care, chiar dacă nu era explicit al UE (Germania avea mai degrabă un mandat tacit decât explicit din parte Bruxelles-ului), în esență ar fi putut duce la formalizarea lui în acest sens; 2. Specularea momentului Medvedev la conducerea Rusiei, considerat un liberal, un personaj care nu era soliviki și cu care se putea ajunge mai ușor la un compromis sau la concesii din partea Rusiei decât cu predecesorul său Vladimir Putin; 3. Un test major pentru Rusia în ceea ce privește Transnistria, prin care Germania să poată arăta lumii că se poate discuta cu Moscova, chiar se poate ajunge la un compromis favorabil ambelor părți, deci ideea aducerii Rusiei în siajul european sau chiar euroatlantic nu este tocmai o utopie; 4. Accesul la piețele ruse în condițiile în care criza financiară globală afecta masiv spațiul euroatlantic, iar Rusia, la vremea respectivă, nu era afectată în aceeași măsură și putea deveni, în condițiile în care planul de liberalizare economică enunțat de Medvedev era pus în practică, o piață alternativă/complementară majoră.



Rezultatele nu au apărut, din motive diverse, care se întind de la contextul internațional și reacția iritată a SUA față de un potențial Helsiky II până la probleme de comunicare și negociere între Germania și Rusia (Ramler 2013).

Memorandumul Meseberg redivivus?

Ce (mai) rămâne din Memorandumul Meseberg astăzi? 1. Ideea unui Helsiky II, după Crimeea și Donas, este complet scoasă din discuție; 2. Ideea Germaniei de „a oferi un bilet la masa de decizie a securității europene în schimbul cooperării în soluțioanrea chestiunii transnistrene” (Socor 2011) este tot inoperabilă; 3. Dar propunerea cooptări din nou a Rusiei într-un dialog german/european având ca test de plecare Transnistria nu a căzut obligatoriu din portofoliul strategia al Berlinului (poate nici din cel al Moscovei). Acestă chestiune trebuie urmărită de aici înainte. O reluare din partea Germaniei a punctului 4 al Memorandumul Meseberg (cel mai consistent ca text), chiar în formule mai puțin ambițioase, poate genera efecte secundare („efecte perverse”) cu consecințe majore pentru România și frontiera euroatlantică. Asta în ciuda bunelor intenții, care nu pot fi contestate. Ne vom rezuma la unul singur.

Dacă presupunem că punctul 4 din Memorandumul Meseberg va fi din nou încercat și Transnistria va fi din nou un test pentru Rusia, și presupunem în continuare un acord al Moscovei pe această chestiune, consecințele vor fi, fatal, federalizarea Republicii Moldova, adică „transnistrizarea” ei (controlul întregului prin părți, respectiv controlul Chișinăului în probleme externe și de securitate de către Tiraspol) și, ca efect de contagiune, un efect similar pentru Ucraina. Soluționarea chestiunii transnistrene astăzi are o complexitate enormă, cu efecte militare, politice, economice, sociale, culturale și identitare greu de gestionat. Încercăm să o reducem însă la aspectele principale. În esență, partea rusă cere în Transnistria nu doar sincronizarea soluțiilor militare (retragerea trupelor și a arsenalului militar) cu soluțiile politice (reglementarea politică a viitorul stat reintegrat), ba chiar antecedența soluționării politice față de cea militară. Să presupunem însă aplicarea principiului sincronicității, respectiv că Moscova își va retrage trupele și munițiile ilegal depozitate în regiunea transnistreană concomitent cu soluția politică. Asta înseamnă „federalizare” (chiar dacă nu se va numi așa) și care va duce la includerea în câmpul constituțional și electoral al Republicii Moldova de azi (dintre Prut și Nistru, în esență), în diverse forme, a circa 10% de vot pro-estic (din stânga Nistrului), adică opțiunea de vot a celor din Transnistria, în covârșitoare majoritate orientată spre Moscova. În condițiile politice actuale ale Republicii Moldova, când majoritatea pro-europeană din Parlament sau chiar din societate este extrem de precară (dacă este!), un procent masiv de vot pro-estic ar întoarce Republica Moldova reintegrată, cel puțin pentru o generație, spre Rusia. Pe cale de consecință, cu o majoritate confortabilă în Parlamentul reintegrat și în societate, prorușii vor putea solicita și vota nestingherit inclusiv integrarea Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică. Consecința pentru România și comunitatea euroatlantică? Frontiera rusească, sub forma eurasiatică, se va fixa direct pe Prut.

Moldova plus Transnistria înseamnă un stat complet diferit

Indiferent cât de neplauzibil sună, acest scenariu este inevitabil în cazul „soluționării” chestiunii transnistrene astăzi. Și asta în ciuda unor argumente care încearcă să acrediteze contrariul, în primul rând ideea că locuitorii transnistreni pot fi și vor fi și ei atrași spre Europa și ideea europeană. E o naivitate, cel puțin pe termen scurt și mediu. Locuitorii dintre Prut și Nistru, cu relativă memorie a apartenenței la România, după 25 de ani de vecinătate europeană și cel puțin șase ani (după 2009) de expunere masivă, ostentativă chiar, la spațiul european, cu vize liberalizate, comerț european și Acord de Asociere semnat, au ajuns astăzi să dorească în UE mai puțin de 50%. La ce ne putem aștepta și în cât timp de la o populație transnistreană fără, practic, nicio expunere europeană, cu o memorie nealterată a „Marelui Război pentru Apărarea Patriei” și a „eliberării ruse de sub jugul româno-fascist”, cu o populație rusofonă (rusă și ucraineană) în proporție de peste 60% și o capitală, Tiraspol, profund și complet rusificată? Pe termen scurt și mediu, la nimic similar cu europenizarea.

Pe fond, ce trebuie să fie înțeles și asumat de către toți cei interesați în soluționarea conflictului transnistrean (politicienii și cetățenii R. Moldova, politicienii și cetățenii din UE, inclusiv România), este că Republica Moldova plus Transnistria va fi cu totul și cu totul alt stat decât cel de azi, care nu va seamăna în nicio privință cu ceea ce există astăzi la Chișinău, nici ca lideri politici, nici ca vector, nici ca evoluție strategică. E un preț enorm care trebuie discutat, conștientizat și asumat.

Un posibil model pentru Ucraina

O a doua chestiune care trebuie să ne preocupe apropo de potențiala resuscitare/aplicare a punctului 4 al Memorandumul Meseberg este efectul de contagiune sau de model, odată aplicat republicii din stânga Prutului. Miza aici este Ucraina. Căci o eventuală aplicare a Memorandumul Meseberg pentru Republica Moldova ar putea avea efectul de model pentru federalizarea Ucrainei, pe formula federalizării/transnistrizării Republicii Moldova. În acest scenariu, ambele state „federalizate”, și Republica Moldova și Ucraina, vor deveni ancorate ferm, dacă nu în siajul nemijlocit al Rusiei, în zona gri, de buffer, în „teritoriul nimănui” dintre Vest și Est. Orice reevaluare sau resuscitare a Memorandumul Meseberg astăzi trebuie să includă, onest, și aceste (posibile) consecințe.

Drumul spre iad e pavat cu bune intenții

Berlinul și-a exprimat recent (01.10.2015) disponibilitatea de a organiza Conferinţa de la Bavaria (preconizată pentru sfârşitul lunii octombrie) în domeniul măsurilor de consolidare a încrederii între cele două maluri ale Nistrului. Anunțul a fost făcut de către Împuternicitul pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei, Andreas Pescke, în cadrul unei întrevederi cu viceprim-ministrul de la Chișinău, însărcinat cu problematica reintegrării, Victor Osipov. Este un semn important, inclusiv că Germania își (re)asumă interesul în dosarul estic, inclusiv în chestiunea transnistreană. Este și un semn că își asumă o relansare a Memorandumului Meseberg?

E prea devreme să facem speculații în această chestiune. Dar orice discuție legată de viitorul frontierei euroatlantice trebuie făcută conștientizând că drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Așa stau lucrurile inclusiv – sau mai ales! – în ceea ce privește posibila resuscitare a Memorandumului Meseberg. România și partenerii ei din NATO (în special Statelele Unite ale Americii) și UE nu pot asista pasivi la o asemenea posibilă evoluție și trebuie să avertizeze, onest, dar ferm, asupra potențialelor consecințe. În condițiile în care devine evident că Republica Moldova și-a pierdut șansele reale de integrare europeană pe termen mediu, asta nu înseamnă că poate deveni un poligon de încercare care poate produce consecințe majore pentru regiune. După Chișinău, Bucureștiul va fi principalul „beneficiar” al acestor consecințe. De aceea trebuie să se plaseze în primul rând al dezbaterilor.

Referințe: Memorandumul de la Meseberg (2010), http://www.russianmission.eu/sites/default/files/user/files/2010-06-05-meseberg-memorandum.pdf (accesat la 20.10.2015).

Remler, Philip (2013), „Negotiations Gone Bad: Russia, Germany, and Crossed CoMemorandumul Mesebergunications”, 12 august, http://carnegieeurope.eu/publications/?fa=52712 (accesat la 20.10.2015).

Socor, Vladimir (2010), Meseberg Process: Germany Testing EU-Russia Security Cooperation Potential, Eurasia Daily Monitor Volume: 7 Issue: 191, October 22, http://www.jamestown.org/single/?tx_ttnews%5Btt_news%5D=37065&no_cache=1#.ViaeBn4rLb0(accesat la 20.10.2015) 

Un articol de: Dan Dungaciu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md