Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la 21 Septembrie 2018
Abonamente

Economie 9 Septembrie 2018, ora 08:22

De ce chinezii construiesc mii de kilometri de cale ferată în Africa

Marime Font
 
 
 

​În ultimii zece ani au fost construiți peste 5.000 de km de cale ferată în Africa datorită fondurilor furnizate de chinezi și există în continuare planuri ambițioase de extindere. Chinezii spun că revoluționează transportul în Africa și că ajută necondiționat statele, în timp ce ”tabăra” opusă spune că suntem în fața unui nou colonialism și că țările africane rămân ”datoare vândute”, iar China se va putea implica în politica lor. Cât de multe căi ferate au fost construite în Africa și de ce cresc vocile critice la adresa acestor investiții puteți citi mai jos.

Informația pe scurt

China face de milenii comerț cu Africa, însă niciodată relațiile nu au fost intense, precum în ultimul deceniu când China a investit zeci de miliarde de dolari în Africa.
Dacă în alte zone ale lumii căile ferate sunt în declin, în Africa sunt în expansiune, iar cea mai lungă linie finanțată de chinezi în acest secol are 1,300 km.
Cele mai mari proiecte de construcții de căi ferate au fost derulate în Kenya, Etiopia, Djibouti, Angola și Nigeria. De exemplu, linia de cale ferată dintre Nairobi și Mombasa a costat 4 miliarde dolari și are 480 km.
Chinezii sunt acuzați că fac ca statele să ajungă să aibă datorii mari, că lucrează cu regimuri autoritare și că nu sunt transparenți în ceea ce privește contractele de miliarde de euro.
Chinezii spun că investițiile lor nu sunt însoțite de nicio condiție politică și insistă pe faptul că investițiile revoluționează infrastructura continentului.
Africa are o mulțime de resurse naturale de care China este foarte interesată. Cea mai populată țară din lume a profitat și de faptul că Europa și SUA au neglijat Africa, puține companii din aceste regiuni dorind să investească masiv în infrastructură.



Un mileniu de comerț sino-african și cum a devenit Africa o a doua Chină

Se estimează că încă din secolul VIII chinezii făceau comerț în Africa și în secolele IX și X relațiile Chinei cu negustorii din Africa de Est s-au intensificat. China, nu doar că finanțează construirea de căi ferate, porturi, centrale sau drumuri în Africa, dar și de șantiere arheologice, cum este unul special, din Kenya.

Acum 600 de ani, amiralul chinez Zheng He făcea șapte expediții uriașe și ajungea și în Africa, în zona Kenyei din zilele noastre. Statul chinez finanțează un șantier arheologic care-și propune să găsească lucruri legate de expediția amiralului și primele rezultate au venit, fiind descoperite monezi chineze de pe la 1410.

Zheng He este un ”Cristofor Columb al Chinei”, dar a plecat în expediție cu mult mai mulți oameni decât acesta, având peste 300 de corăbii cu 28.000 de oameni. Din Africa au adus la curtea imperială chineză girafe, zebre și struți. Era doar începutul. Părea atunci greu de crezut că Africa avea să devină o a doua Chină, datorită uriașelor investiții derulate de statul cel mai populat al lumii.


De mai bine de 10 ani China investește masiv în Africa, așa încât continentul a fost redenumit ”a doua Chină”. De exemplu, între 2000 și 2011 China a investit în 1700 de proiecte în Africa, în valoare de 75 miliarde dolari, fiind vorba nu doar de căi ferate. ci și de drumuri, porturi, centrale electrice sau mine.

Căile ferate sunt însă un capitol special, deoarece dacă în alte zone ale lumii rețelele feroviare scad ca lungime totală, în Africa sunt în plin avânt, estimările fiind că datorită chinezilor s-au construit peste 6.000 de km de cale ferată în Africa în ultimii zece ani. Consecința este însă și că țarile africane au împrumutat de la chinezi peste 10 miliarde dolari pentru aceste căi, iar rambursarea nu va fi ușoară.

Lucrurile nu stau bine pentru țările africane, fiindcă în total, pentru toate proiectele, au împrumutat 130 miliarde dolari din 2000, ani record fiind 2016 și 2013 (cu 30, respectiv 18 mld dolari).

Datele John Hopkins University arată că top 5 țări africane cu cele mai mari investiții chineze directe sunt Africa de Sud, RD Congo, Algeria, Zambia și Nigeria.

Câteva exemple de mega-proiecte feroviare

Chinezii au construit prima cale ferată în Africa în 1970, o line de 1.800 km în Tanzania și Zambia.

Cel mai nou proiect a fost al liniei de 760 km dintre Addis Abeba (Etiopia) și micul stat Djibouti, unde China are și o bază militară. A costat 3,5 miliarde dolari, din care 70% au venit de la China Export Import Bank. A fost dată în folosință în 2017.

Djibouti este un loc special în Africa, mai multe state având baze militare în țara cu nici un milion de locuitori. Djibouti este la 40 km de Yemen, un loc distrus de război și foamete și este singura țara stabilă într-o regiune foarte tulbure.

Linia de cale fewrată Mombasa - Nairobi este cel mai mare proiect de infrastrtcută din istoria Kenyei, costuri totale de 4 miliarde dolari, dintre care 90% cu finanțare chineză. Între cele două orașe sunt aproape 500 km. Trenurile vor face sub cinci ore, ceea ce este fantastic dacă ținem cont de faptul că pe vechea cale ferată distanța era parcursă în 12 ore, iar cu autobuzul durează nouă ore.

Planurile sunt ca această cale ferată să fie extinsă mult, astfel încât să ajungă în Uganda, RD Congo, Rwanda, Burundi și Etiopia.

În 2014 a fost dată în folosință calea ferată de 780 km dintre Khartoum și Port Sudan pentru care statul sudanez s-a împrumutat la chinezi cu peste 1 miliard de euro. Se realizează și un studiu de fezabilitate pentru o cale ferată uriașă de 3.400 km care să meargă de la Marea Roșie, până în statul Ciad, tot cu finanțare chineză.

În Nigeria chinezii au finanțat peste jumătate din costul construirii liniei de cale ferată Abuja-Kaduna, 184 km pentru care s-au investit peste 850 miloane dolari.

Cea mai lungă cale ferată construită de chinezi pe continentul african în ultimii 30 de ani este cea dintre Lobito și Luau, în Angola. Sunt 1.344 km, dar există planuri de extindere și de joncțiune cu alte proiecte din zonă.

Pe unele secțiuni trenurile pot atinge 120 km/h și pe porțiuni mici, chiar 150 km/h, în timp ce marfarele rulează cu cel mult 80 km/h, dar viteza medie este mult mai mică.

Pe aproape toate aceste căi ferate grosul veniturilor se obțin din tranzitul trenurilor de marfă. Cu mici excepții, căile ferate finanțate de chinezi leagă orașe miniere sau industriale de porturi.

China a finanțat și ”metroul ușor” din capitala Etiopiei, primul de acest gen din Africa. A costat 475 milioane dolari și are 34 km.


De ce China este atât de prezentă în Africa

China prezintă în termeni fantastic de optimiști investițiile sale africane pe toate canalele sale media. Agenția de presă Xinuha scrie despre ”rolul crucial” al Chinei în îmbunătățirea transportului în Africa pentru a ajuta continentul în efortul de a reuși ”o integrare regională”. Agenția descrie cele mai mari proiecte feroviare africane finanțate de cea mai populată țară a lumii.

Iar investițiile chineze chiar au ajutat enorm Africa, scurtând călătorii și oferind imbold transportului diverselor materii prime în zone cu șosele proaste unde calea ferată s-a dovedit a fi extrem de utilă.

Marea întrebare este însă de ce vine China cu atât de mulți bani, iar răspunsul este complicat și nu are legătură cu altruismul.

Multe mari companii chineze industriale caută piețe străine pentru a-și vinde produsele și Africa este un loc unde aceste produse sunt vândute și unde infrastructura este subdezvoltată.

Chinezii au trimis delegații în capitalele tuturor țărilor africane și a propus diverse tratate comerciale. Nu e de mirare că Africa s-a transformat într-o a doua Chină, fiindcă probabil nu există țară unde să nu se fi făcut vreo investiție importantă cu bani din China.

În cartea sa din 2015, Al doilea continent al Chinei, Howard W. French explică faptul că țara condusă de puternicul lider Xi Jinping a simțit că Africa a fost lăsată pe planul doi de Occident în toiul Războiului Rece și și-a dat seama că Africa este locul perfect unde companiile chineze se pot face remarcate în peisajul business-ului internațional și pot face bani.

French mai spune că a contat fantastic de mult și faptul că Africa are o mulțime de resurse de care China are nevoie. În schimbul exploatării resurselor, China a construit infrastructură, legând de cele mai multe ori capitalele sau marile zone industriale, cu porturile.

Comerțul sino-african a depășit 300 miliarde dolari/an, iar pe 3 septembrie președintele Xi Jinping a promis un pachet de 60 miliarde dolari pentru Africa, constând în ajutoare, investiții și împrumuturi.

Relații tot mai tensionate și frica unui neocolonialism

China profită și de faptul că americanii și europenii sunt sceptici în a investi în Africa, dar zeci de ani relațiile sino-africane au fost pur tranzacționale: statele din Africa primeau ușor împrumuturi cu care construiau diverse, iar în schimb China avea acces la resursele naturale ale țărilor respective.

Însă în ultimii ani relațiile au devenit mult mai strânse și mai complicate, iar China are o politică mai sofisticată și mai ambițioasă și a trimis mulți oameni în țările africane; turiști, antreprenori, doctori și chiar soldați.

Criticii extremei apropieri sino-africane spun că țările africane riscă să devină dependente de China dacă nu vor reuși să achite datoriile acumulate o dată cu construirea infrastructurii. Teama este că statul chinez va ajunge să influențeze politica externă a acelor țări și să se amestece și în treburile interne, Cei mai virulenți critici spun că suntem în fața unui neocolonialism chinez mai dăunător decât colonialismul occidental din perioada sec XIX și prima jumătate a secolului XX.

Apoi China a mai fost criticată și pentru că face afaceri cu regimuri dictatoriale, nepăsându-i de faptul că activează în țări unde drepturile omului nu sunt respectate. Un alt reproș ține de lipsa de transparență, contractele pe bani grei dintre China și diversele state nefiind făcute publice.

Alte nemulțumiri sunt legate de faptul că la unele proiecte chinezii au adus mii de oameni, în loc să apeleze la forța de muncă locală. Au fost cazuri în care directori chinezi au declarat că africanii sunt neserioși și nu muncesc în ritmul cerut și de aceea sunt aduși lucrători din China.

China respinge cu putere orice ideea de neocolonialism și spune că nu are de ce să își impună voința cu forța. "Investițiile Chinei în Africa nu sunt însoțite de nicio condiție politică. China nu se amestecă în afacerile interne ale Africii și nu își impune voința", a spus Xi Jinping pe 3 septembrie, la un mare forum unde a găzduit în China șefii de stat africani.

Un exemplu strategic

Linia de cale ferată Addis Abeba - Djibouti are 750 km, a durat șase ani construcția ei și costurile au fost de 4 miliarde dolari. Prin ea, Etiopia a obținut ieșire ușoara la mare pentru produsele sale de export, iar China a finanțat cu miliarde de dolari guvernul din Djibouti care a putut construi.

De porturile din Djibouti depind 90% din exporturile Etiopiei, iar vechea linie ferată nu a mai putut fi folosită din 2009, fiind într-o stare precară. Timp de opt ani de zile mărfurile etiopiene au fost transportate către porturi cu camioanele, durata fiind de 3-4 zile. De când funcționează noua linie, din 2017, drumul poate fi făcut în 12 ore de trenurile de marfă.


Țara, de zece ori mai mică decât România, este stabilă și are o mulțime de baze militare: americană, franceză, britanică. japoneză, saudită și chineză. Acolo se află cea mai mare bază americană din Africa, prima bază militară chineză din afara țării și prima baza militară deschisă de japonezi după al doilea Război Mondial.

Surse; CNN, Xinhua, BBC, International Railway Journal, Xinhua, USA Today, New York Times 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul