La sedintele Catedrei de fizica a Universitatii Tehnice din Moldova (UTM), de doua-trei ori pe an, sunt analizate rezultatele sesiunilor de examinare a studentilor si se constata o continua descrestere a nivelului de cunostinte a acestora, ceea ce nu poate sa nu ne ingrijoreze.
Iata ce se intampla, de exemplu, la Facultatea de Energetica, la care am ore. In septembrie 2008 le-am dat studentilor din anul I, absolventi ai liceelor, o proba de evaluare initiala la fizica. Am elaborat doua variante de test, luand ca baza subiecte simple din cele propuse la bacalaureat. Testele contineau cate patru subiecte pentru care erau acordate maximum unsprezece puncte. Au fost evaluati 253 de studenti si au fost inregistrate urmatoarele rezultate: 74 de studenti, adica 29,2%, nu au acumulat niciun punct, 78 (30,8%) au acumulat doar cate un punct, 76 (30%) au acumulat cate doua-patru puncte. Numai 25 de studenti, adica 10%, au acumulat cinci si mai multe puncte, dintre acestia cinci (2%) au obtinut de la opt la zece puncte. Unsprezece puncte nu a acumulat nimeni.
A devenit clar ca starea existenta de lucruri nu mai poate fi tolerata, ca trebuie de intreprins anumite schimbari pentru a imbunatati calitativ invatamantul. Activez in acest sistem timp de 51 de ani, am fost prorector si de sef de catedra, am participat timp de 27 de ani la organizarea Olimpiadelor republicane de fizica, am condus loturile de elevi din Moldova la prima participare la Olimpiada Internationala de fizica, am editat 22 de lucrari didactice la fizica, de aceea imi permit sa expun unele viziuni asupra sistemului existent de invatamant si sa fac sugestii pentru imbunatatirea lui si, in special, pentru ridicarea calitatii predarii fizicii ca obiect in scoala nationala.
INMATRICULAREA IN UNIVERSITa?I
Desi de ani de zile examenele de admitere in universitati au fost anulate si inmatricularea studentilor are loc in baza notelor din documentele de absolvire a institutiilor de invatamant preuniversitar, pana in prezent nu exista un regulament stabil privind calcularea unui punctaj luat ca baza la inmatriculare. De fiecare data apar diferite metode de stabilire a lui. In unii ani s-a tinut seama atat de notele de la examenele de bacalaureat, cat si de media notelor primite in liceu sau scoala la unele discipline de invatamant; in alti an – doar de notele de la BAC. Nu au fost prezentate argumente care ar justifica o alegere sau alta.
In opinia mea, trebuie sa se tina seama de ambele categorii de note, deoarece nu este un secret faptul ca intre aceste categorii de note se atesta discrepante suspecte, imposibil de a fi trecute cu vederea. In 2008, Ministerul Invatamantului a plasat pe site-ul sau listele elevilor din clasa a XII-a cu notele medii pentru cei trei ani de liceu, la toate disciplinele scolare si urma sa afiseze si notele de la BAC. Dar, dupa cum era si de asteptat, acestea nu au mai aparut. Cica s-ar fi defectat sistemul informational.
Cred ca trebuie sa fie revazuta ponderea notelor de inmatriculare: ponderea mediei la examenele de BAC sa fie redusa pana la 20-30%, iar a notei medii din anii de liceu – majorata. Aceasta ar diminua agiotajul din jurul BAC-ului si ar face mai credibile notele din liceu, adica ar valida rezultatul invataturii pe parcursul anilor.
Exista si o alta problema. La specialitati ingineresti sunt inmatriculate persoane care au absolvit profilul umanist. Ele nu poseda cunostinte suficiente in matematica si fizica. Majoritatea studentilor din categoria data abandoneaza facultatea pe parcursul primului semestru, pierzand astfel un an. Probabil ca astfel de situatii trebuie evitate prin modificarea regulamentului de admitere in universitati.
O alta anormalitate se refera la disciplina „la alegere” pentru examenul de BAC. Majoritatea absolventilor de liceu, inmatriculati la specialitatile ingineresti de la UTM, nu au ales fizica la BAC si intampina mari dificultati in calitatea lor de studenti. Sa exemplificam cu datele de la Facultatea de Energetica. Din toti absolventii de liceu inmatriculati in 2009 doar 22,4% au sustinut la BAC fizica, in schimb 35,5% au preferat geografia. Se creeaza impresia ca liceele sunt interesate doar sa „produca” absolventi fara a se gandi la viitorul acestora. Elevilor care vor sa-si continue studiile la specialitati ingineresti trebuie sa li se recomande sustinerea la BAC a examenului la fizica sau chimie, in functie de specialitatea aleasa.
Pornind de la aceste concluzii, consider ca este necesara modificarea Regulamentului cu privire la admiterea in universitati: sa fie admisi la facultate doar absolventii de licee care au sustinut la BAC examenele la alegere corespunzatoare specialitatilor din universitate sau sa fie organizate examene de admitere. De exemplu, in Rusia, in institutele politehnice sunt inmatriculati doar absolventii care au sustinut examenul unic de stat la fizica sau chimie. O situatie similara e si in Polonia. Se cere o abordare pragmatica a problemei inmatricularii, informarea din timp si nu prin regulamente-surpriza despre tehnologia de inscriere la facultati. Liceenii trebuie sa cunoasca la inceputul ultimului an de liceu modalitatea adoptata, programele si mostrele de subiecte ce vor fi propuse la examenele de admitere.
E(IN)VOLU?IA FIZICII IN LICEU
Liceele au fost (re)deschise la inceputul anilor ’90. Au fost stabilite multe profiluri: umanist, fizica-matematica, biologie-chimie, matematica si informatica, economie, sport, arte. La profilul fizica-matematica era prevazut un numar de ore care permitea studierea fizicii la nivel avansat: cate sase ore pe saptamana in clasele a X-a si a XI-a si patru ore (plus una la astronomie) in clasa a XII-a. Astfel, pe parcursul celor trei ani de liceu, elevii aveau la dispozitie 544 de ore pentru studierea fizicii si 34 de ore pentru astronomie (un total de 578 de ore). La profilul biologie-chimie de asemenea erau prevazute ore suficiente: 408 la fizica si 34 la astronomie. Ca rezultat, incepand cu anii ’97-’98, majoritatea membrilor catedrei noastre certificau cresterea nivelului de cunoastere a fizicii de catre absolventii de licee, ceea ce crea o baza solida pentru imbunatatirea continua a calitatii invatamantului ingineresc.
La finele anilor ’90, a avut loc o „reforma” a invatamantului liceal si au fost comasate unele profiluri, astfel incat in prezent avem doar doua: real si umanist. In urma „reformei”, numarul de ore prevazut pentru studierea fizicii la profilul real s-a redus drastic: au ramas doar 340 de ore pentru studierea fizicii si astronomiei – mai putin cu 238 (!) de ore decat era la profilul fizica si matematica si cu 72 de ore decat era la biologie-chimie. Cum sa nu visezi la scoala sovietica unde in clasele VIII-X, in 1983, pentru studierea fizicii si a astronomiei erau rezervate 428 de ore (cu 88 mai multe decat in liceele cu o durata de invatamant mai mare cu doi ani)!
Putem sa ne intoarcem si mai mult in trecut – cu 60 de ani: in 1950 fizica si astronomia erau studiate (in clasele VIII-X) in 346 de ore, adica mai mult decat acum. Nu in zadar anume pe parcursul acestor ani in fizica si astronomie au fost obtinute rezultate formidabile care au modificat industria si viata noastra, precum si conceptia despre Univers.
Dar prigonirea fizicii nu se opreste in liceu. Intre timp se reduce durata invatamantului in universitati: la UTM de la cinci ani – la patru. Respectiv, fizica nu se mai studiaza trei semestre, ci doar doua, iar la unele specialitati – numai un semestru. Si iata ca in aceste conditii noi trebuie sa asiguram imbunatatirea calitatii cadrelor ingineresti!
Care este iesirea din aceasta situatie? Ea este evidenta – introducerea specializarilor la profilul real: fizica-matematica, economie, matematica-informatica si biologie-chimie in cadrul unei reforme cardinale a invatamantului liceal! Aceasta necesita nu numai elaborarea unor planuri de invatamant, curriculumuri si manuale noi, dar si reducerea numarului de licee, cu transformarea lor in licee adevarate, europene.
Dar pentru ca orice reforma are o logica a sa, in cazul dat ea trebuie sa inceapa cu elaborarea Codului Educatiei, supunerea proiectului acestuia unor dezbateri largi in mass-media, introducerea modificarilor corespunzatoare, apoi adoptarea lui de catre parlament. Din start sa fie clar ca acest Cod este pentru cel putin 20-25 de ani. Numai dupa aceasta se va purcede la realizarea lui prin elaborarea curriculumului, elaborarea diferitelor regulamente si a planurilor de invatamant si apoi la scrierea manualelor. Sa construim capital edificiul sistemului educational, ca sa nu fim nevoiti sa facem anual diferite carpeli!
Mihai Marinciuc,
conferentiar universitar, doctor in fizica, UTM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
