Există în „Fiziologia provincialului în Iași” de Mihail Kogălniceanu o intrare monumentală în subiect: „Deci începem. Scoateți-vă pălăriile și vă închinați. Provincialul intră în scenă”.
Mi-am amintit de această replică a lui Kogălniceanu privindu-l marți seara la televiziunea publică pe un cunoscut politician de la Chișinău. Cu toate că prin felul în care acesta se îmbracă e unul dintre cei mai „glamuroși” și „stilați” politicieni moldoveni, imaginea care apărea pe sticlă era de provincial, de „băiat de la țară” sau, mai eufemistic spus, cea de „intelectual în prima generație”. Afirmația mea nu conține vreo notă depreciativă, ci e o simplă constatare a unei realități, majoritatea celor care formează azi elitele intelectuale ale Moldovei sunt „băieți de la țară”, „intelectuali în prima generație”. Noi, „moldovenii de la țară”, cei care am răzbătut în Chișinăul rusesc, făcând o facultate și „fixându-ne în capitală”, suntem cu toții „țărani din ultima generație” și „intelectuali în prima generație”, adică „nici rac, nici pește”. Această condiție și-a lăsat adânc amprenta asupra psihologiei și mentalității generațiilor care s-au născut în ultima jumătate de secol în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și care azi au ajuns să conducă R. Moldova.
Nu numai politicianul vizat, ci, practic, toți politicienii nu pot scăpa de condiția de „băieți de la țară” care, deși au ajuns în fruntea țării, nu sunt nici țărani, dar nici intelectuali. Ei au pierdut ceea ce era etic și frumos în țărani și nu au asimilat ceea ce era valoros în intelectuali. Majoritatea dintre ei se comportă încă aidoma unui țăran care vine o dată la câțiva ani în centrul raional să-și facă fotografii pentru pașaport și căruia, când i se leagă la gât cravata, se simte stânjenit și incomodat, îl strânge cămașa la gât, se sufocă.
Chiar eram curios să-i văd reacția, să înțeleg dacă s-a îndepărtat, și cât de mult, de acel de „băiatul de la țară” pe care-l cunoscusem acum vreo șase-șapte ani și cât de mult s-a apropiat de standardele unui politician și intelectual european? Am constatat, cu părere de rău, că a rămas acolo unde era prin 2007-2009 când „a aruncat zarurile” și a sărit în apele învolburate ale politicii moldovene. După fiecare întrebare incomodă fața i se crispa și devenea lividă, iar încercarea de a zâmbi – chipurile, „asta nu mă afectează”! – se materializa într-un fel de forțat. Asta e, omul nostru politic nu s-a învățat să zâmbească, țăranul fudul din el nu a murit, parcurgând într-un termen prea scurt drumul de la stână la cabină. Iată aici am ajuns la întrebarea din titlul notițelor de astăzi: de ce politicienii noștri nu zâmbesc?
Urmăriți-i pe politicienii noștri la tv sau la întâlniri publice. Ei sunt în egală măsură jalnici și caraghioși, tragici și ridicoli. Respectând „protocolul”, țanțoși, de o solemnitate stupidă și jenantă, vecină cu prostia, pe o temperatură de 40 de grade ei sunt îmbrăcați în costume negre, cu cravate negre la gât, transpirați, stau gravi, cu mine rigide, supărate. Nici urmă de zâmbet. E o diferență ca între cer și pământ între ei și politicienii occidentali care mereu afișează un zâmbet larg, prietenesc. Orice am zice, dar la noi în Moldova doar un singur politician a reușit să se ridice în acest sens la nivelul politicianului occidental - e vorba de P. Lucinschi, supranumit și „șmecherilă”, „zâmbărețul”. Acesta, chiar și după ce îl trăsneai cu un articol în moalele capului, când te vedea, zâmbea larg și îți întindea mâna… (Ce întreprindea acolo, în culise, e altă poveste). Ceilalți, toți, erau (sunt) serioși, întunecați, încrâncenați: Snegur, Sangheli, Voronin, Filat, Lupu… Și actualul președinte Timofti le urmează pilda: mă gândesc ce nu-i ajunge acestui om să fie fericit? L-ați văzut vreodată să zâmbească larg, omenește? Când nu poate evita „impactul” cu jurnaliștii, îmbrăcat cu sacoul negru, încheiat până la ultimul nasture, își trage o mască de om serios și-i privește pe toți cu suspiciune și cu un fel de frică amestecată cu ură.
…Așadar, iubiți cititori, începem! Vorba lui Kogălniceanu, scoateți-vă pălăriile și vă închinați, dragi alegători! Provincialul intră în scenă! Dacă zâmbește frumos, înseamnă că s-a europenizat și haideți să-l votăm! Să fim conștienți că „ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face, nu este nimic nou sub soare”, adică și acesta ne va minți, dar ne va minți frumos, zâmbind, or, asta nu e deloc puțin în vremurile noastre încrâncenate și tulburi.
Fragment din cartea „Ultimul editorial”, 2017
15 septembrie 2014
|
Cu ocazia împlinirii a 29 de ani de la declanşarea sângerosului război de la Nistru, liderul PSRM, Igor Dodon, a ținut să aducă mulțumiri „pacificatorilor” ruși dislocați în regiunea transnistreană.
( ) Citeşte tot articolulAnalistul politic Dionis Cenuşă a venit cu o reacție la inițiativa Președintelui Maia Sandu de a organiza un referendum pentru depășirea crizei politice.
( ) Citeşte tot articolulÎn urmă cu 29 de ani, pe 2 martie, Republica Moldova devenea stat membru cu drepturi depline în Organizaţia Naţiunilor Unite. Din nefericire, această zi a rămas una neagră în istorie. La Nistru începea conflictul armat împotriva Republicii Moldova. Cum a...
( ) Citeşte tot articolulS-a stins din viață toboșarul formației Gîndul Mîței, Iurie Berdea, după o luptă crîncenă cu cancerul. Anunțul a fost făcut chiar pe pagina de Facebook a formației Gîndul Mîței.
( ) Citeşte tot articolul„...pe pământul Tighinei au rămas să zacă tineri ostaşi abia încorporaţi în armată”
( ) Citeşte tot articolul