Astăzi 19 Februarie 2018, Luni - Ultima actualizare la 18 Februarie 2018
Abonamente

Opinii & Editoriale 10 Decembrie 2009, ora 20:00

Marime Font

De neamul procurorilor sau cum merge puterea noua in carul cel vechi

Nu este de mirare ca, in multe structuri ale puterii, noua politica de cadre mai lasa de dorit. Semnificativa in acest sens ne pare Procuratura Generala (PG). Despre importanta acestui organism nu mai face de discutat. Pot sa amintesc doar ca cele mai ponderabile dosare se produc aici si procurorii...

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Nu este de mirare ca, in multe structuri ale puterii, noua politica de cadre mai lasa de dorit. Semnificativa in acest sens ne pare Procuratura Generala (PG). Despre importanta acestui organism nu mai face de discutat. Pot sa amintesc doar ca cele mai ponderabile dosare se produc aici si procurorii angajati in anchetarea cazurilor poarta o responsabilitate juridica si sociala deosebita.

Ce se intampla insa?In ultimul timp, dosarele de rezonanta, lucrate cu multa „energie” de catre procurori, sunt clasate unul dupa altul. Mai intai, a ,,cazut” dosarul ambulantelor, fabricat lui Serafim Urechean. Apoi cel al lui Urechean si Ion Popa, care, chipurile, au atentat la viata unui lider politic. S-au spulberat si invinuirile inaintate lui Gabriel Stati si Aurel Marinescu. Recent, am aflat ca si fostul ministru al Apararii, Valeriu Pasat, nu mai este interesant pentru procuratura si i s-au retras toate invinuirile.



Ce-i drept, datorita „straduintelor” unor procurori, partizani ai fostei puteri comuniste, Pasat a reusit sa stea doi ani - nevinovat - dupa gratii. Imaginati-va: doi ani de lipsire abuziva de libertate! Cata suferinta aduna omul in acest rastimp?
Ei bine, datorita noii atmosfere sociale, dar si noilor abordari in jurisprudenta, cei invinuiti si arestati pe nedrept isi restabilesc statutul si bunul nume. Dar ce fac procurorii, care i-au hartuit pe acesti oameni? Si-a pus cumva cineva cenusa pe cap? Si-au dat cumva demisia? Au fost concediati? Ba bine ca nu. La acest capitol, noua conducere a PG n-a initiat barem o discutie.

Procurorii plasati la munca in aceasta institutie de catre vechea guvernare comunista, cei care au necajit lumea nevinovata, continua sa lucreze bine mersi mai departe. Mai mult, pe parcursul activitatii lor, multi dintre ei au prins radacini profunde, s-au inconjurat temeinic cu rude si prieteni, astfel ca acum, pentru a face curatenie in structura de cadre a Procuraturii, ar trebui sa concediezi clanuri intregi.

Toata lumea avizata il cunoaste pe procurorul Nicolae Chitoroaga, seful Directiei urmarire penala a PG. Ca un bun cumatru al lui Valeriu Gurbulea, tocmai subdiviziunea sa primea cele mai responsabile insarcinari de arestare si hartuire ale oponentilor fostei guvernari. Pentru „disciplina de serviciu si credinta dreapta”, Gurbulea l-a ridicat in rang de colonel, chiar inainte de a pleca de la conducerea PG.

La randul sau, N. Chitoroaga este nasul altui procuror - al lui Igor Popa, seful Sectiei de cercetare a cazurilor exceptionale. Anume la cazuri exceptionale au fost realizate cele mai „murdare” dosare. Banda rulanta a falsificarilor si intimidarilor penale, orchestrate de aici, aducea aminte de tenebrosii ani ai dezmatului stalinist si anume: dosare inventate contra lui Serafim Urechean, a lui Valeriu Pasat, Ion Plesca, Nicolae Andronic, Gabriel Stati si Victor Marinescu, fratii Stipuleac, Nicolae Boicenco, Vladimir Sarban, Constantin Becciev si altor persoane chinuite de regimul comunist al lui Voronin.

De altfel, la intrebarea de ce a operat seria de procese penale falsificate, acest Igor Popa, cu o enorma putere judiciara in maini, dar cu mai putin bun-simt, ne raspunde scurt si fara ezitare: ,,Eu am fost si mai raman soldat!”. Adica, arata cu degetul la superiori, el chipurile doar a stat la ordin...

Ne pare interesant si procurorul Ruslan Toma, insul care a executat nemijlocit ancheta de urmarire penala in dosarul Valeriu Pasat si a sustinut invinuirea de stat in instantele de judecata. Cum altfel, daca e tocmai finul procurorului Igor Popa, nominalizat mai sus.

Aflati in cercul strans de nanasi si fini, nu e de mirare ca pentru „sudoarea” sa R. Toma fost numit sef de sectie in directia condusa de N. Chitoroaga a procuraturii lui V. Gurbulea.Putem sa o mai plasam in acest sir al bolnavilor procurori pe Liuba Daguta, care avand relatii personale „speciale” cu fostul procuror general, a primit si ea o functie destul de bunicica - sefa adjuncta a Directiei judiciare a PG, responsabila de examinarea cauzelor in instantele judecatoresti.

Iata doar o schema de nepotism comunist la PG, instaurata pe timpurile voroniniste, dar care functioneaza pana in prezent. Ca o sfidare a bunelor aspiratii generate de dorinta schimbarilor, aceasta structura de clan tine sa „traseze” si de azi inainte linia dreptatii judiciare.

Apropo,Valeriu Gurbulea a intrat deunazi la PG sa-si ridice cartea de munca. De parca nici n-a plecat de acolo. Trebaluia pe coridoare - ca aici nu-i vopsit cum trebuie, ca au disparut unele portrete, ca nu arde un bec s.a.m.d. Pe cine-l intalnea ii punea la respect, ca un adevarat procuror general in exercitiu. Se gasea cate un lucrator mai curajos care incerca sa dea replica la tupeul acestuia. Stiti care era fraza ,,de gratie" a lui V. Gurbulea in acest caz? ,,Las' ca degraba ne intoarcem noi!..Va reamintim noi cum sa lucrati pentru apararea patriei!".

Nu avem nimic cu persoanele nominalizate mai sus, nici cu Procuratura Generala. Vrem doar sa mai dam un semnal celor ce au format noua putere de stat ca, de fapt, la fata locului schimbarea de cadre inca nu s-a produs. In institutiile de stat importante continuam sa fim tratati de conducatori si specialisti imbibati cu metode ale trecutului, insa care mai slujesc si astazi ideologiei intunericului comunist. Asteptam cu totii, inainte de toate, degurbulizarea Procuraturii Generale.

Georgeta Marzenco
30.11.2009

 

Un articol de:
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul