Deceptii murate

Ploaia care a tarait doua zile, ciobaneste, a provocat mai multe daune pe Croisette decat criza mondiala la un loc cu miscarile de protest ale electricienilor care au provocat o pana de curent de cateva ore – 5000 de persoane au ramas fara electricitate in plin centrul statiunii; Palatul Festivalurilor, situat in zona afectata, nu a avut de suferit, in schimb Hotelul „Majestic” a ramas in intuneric 45 de minute, la „Noga Hilton” proiectia filmului din selectia Quinzaine des réalisateurs, „I love you Phillip Morris” cu Jim Carrey si Ewan McGregor, a fost intrerupta; fotografii revistelor de lux isi protejau imbufnati obiectivele, celebritati se ofuscau, murate si mofluze; terasele de pe Riviera, ce preconizau vanzari spectaculoase erau pustii, in favoarea barurilor de noapte (celebrul Carlton, unde isi da intalnire toata lumea buna).

Doar comertul cu umbrele a avut de castigat! Fiindca totul are un sfarsit, si vremea buna, si cea rea – soarele a aparut, marea s-a domolit, e mai albastra ca niciodata cand o zaresc de la terasele Palatului Festivalurilor, starletele cu obrajori rumeni au revenit in calea roiurilor de artisti, posibili producatori sau regizori de film.
La pomul laudat, sa nu mergi cu sacul mare: doua filme ras-asteptate, proiectate in aceeasi zi, au deceptionat. Primul e ?arul, regizat de Pavel Lunghin, cineastul ruso/francez lansat in duel cu inaintasul Eisenstein intru a re-contura tabloul tiraniei rusesti fara margini (toata puterea corupe – cine daca nu noi s-o stim pe propria epiderma! – cea absoluta corupe… absolutamente!). Noul Ivan cel groaznic beneficiaza de o reclama super, desi e mai mult placat, superficial si moralizator.

Protagonistii exceptionali care se infrunta peste secole – Petr Mamonov, actorul-fetis al lui Lunghin, interpretul din Insula, incarnand despotul psihopat si criminal, si Oleg Iankovski, alias Mitropolitul Filip, colegul si prietenul din copilarie ce s-a incumetat sa nu i se supuna cezarului oriental, fiind, fireste, executat negresit de catre servitorii zelosi. In pofida unor cadre de un pitoresc absolut, ilustrand servilismul curtii, acolitii ce se dedau la cele mai josnice actiuni in numele tarului, doar ca sa-i fie pe plac, filmul in general da impresia de déjà vu, straluceste ostenit, ca o moneda uzata. Pavel Lunghin, favorit al Festivalului – Premiul pentru regie, Taxi Blues in 1990, apoi o mentiune speciala pentru ansamblul actoricesc din Nunta, 2000, presedintele juriului in 2007 – accentueaza contemporaneitatea peliculei: „E, daca vreti, o metafora a Rusiei la modul general. Unica diferenta vizavi de ce se intampla astazi este ca acum exercitiul Puterii nu tine de o ideologie dominanta: legea celui mai puternic este in vigoare, ca acum jumatate de mileniu. Desigur, ?arul vizeaza stalinismul, cand nu existau strategii viabile de supravietuire si oricine putea disparea fara motiv, de parca nici nu ar fi existat. Si in prezent situatia ramane dificila: respectarea legii parca ti-ar permite sa-ti conservi cel putin libertatea, insa mereu vor exista, in zona noastra, legi pentru cei de la Putere, poporul va fi mereu nedreptatit”.
 

Alt uvraj asteptat cu mare interes – Anticristul lui Lars von Trier – este o pelicula complicata, un film mistic, negru, de-o violenta si o duritate de neimaginat, pueril si pretentios. Adulatul regizor (53 de ani, „Palmierul de Aur” pentru Dansand in intuneric), care de fiecare data isi aranja cu minutie prezenta la Cannes ca un adevarat spectacol, in functie de fobiile la zi – claustrofobia, teama de avion, debarcarea in caravana auto cu barca pe acoperis etc. – de asta-data s-a prezentat in fata jurnalistilor la conferinta de presa ce a urmat proiectiei fluierate intr-un costum crem, cu o palarioara de tip panama in mana ce tremura vizibil. Ne-a marturisit ca de mai bine de trei ani se afla intr-o profunda depresie si ca actualmente ocupatia sa preferata este… cultivarea gradinii. Cultura legumelor si a fructelor il fascineaza, il pasioneaza mai mult decat cinemaul. Filmul, melanj de horror, porno si psihanaliza, e dedicat lui Andrei Tarkovski si Ingmar Bergman si beneficiaza de prestatia Sharlottei Gainsborug si a lui Willem Dafoe…

Larisa Turea,
in exclusivitate pentru TIMPUL, Cannes