Despre limitele toleranţei
AÅadar, „vÄ respectÄm opinia”… ParcÄ nu ar fi nimic de obiectat – ce poate fi mai democratic decât respectarea unei opinii cu care nu eÅti de acord? Åi totuÅi, ceva deranjeazÄ în acest mod de a pune problema. Se crede greÅit cÄ toleranÅ£a este un concept modern. De fapt, toleranÅ£a a existat întotdeauna, ea se regÄseÅte formulatÄ în creÅtinism. Chemarea lui Iisus Hristos „IubeÅte-Å£i aproapele tÄu ca pe tine însuÅ£i” nu e decât un îndemn la rÄbdare, îngÄduinÅ£Ä, toleranÅ£Ä. Întotdeauna a existat Åi intoleranÅ£a, iar cel mai ilustrativ exemplu de intoleranÅ£Ä s-ar pÄrea cÄ sunt rÄzboaiele… Cred cÄ toleranÅ£a are un caracter determinat istoric: cine astÄzi ar îndrÄzni sÄ-l acuze pe Åtefan cel Mare cÄ a fost intolerant cu armatele turceÅti? Cum trebuia sÄ procedeze marele Voievod, dacÄ ar fi aplicat faÅ£Ä de turci conceptul modern de toleranÅ£Ä? Am adus acest exemplu nu întâmplÄtor. Când vorbim de toleranÅ£Ä, nu trebuie sÄ ne scape un lucru foarte important: care sunt limitele acesteia?
SÄ examinÄm exemplul lui Igor Dodon, care a lansat recent o diversiune politicÄ antiromâneascÄ, sugerând cÄ moldovenii de pe cele douÄ maluri ale Prutului trebuie sÄ se uneascÄ Åi sÄ formeze o „Å£arÄ nouÄ”, Moldova Mare. Avem de a face, de fapt, cu un îndemn de dezmembrare a statului român. S-ar pÄrea cÄ Åi în cazul dat trebuie sÄ aplicÄm acelaÅi principiu al toleranÅ£ei Åi sÄ zicem: domnule Dodon, vÄ respectÄm opinia, dar noi nu suntem de acord cu ea. Åi atât. Åi doar atât!? Nu vi se pare cÄ o asemenea toleranÅ£Ä miroase a altceva? Oare chiar în toate situaÅ£iile toleranÅ£a e beneficÄ Åi moralÄ? De ce statul nu e tolerant cu criminalii Åi-i bagÄ la puÅcÄrie? De ce judecÄtorul nu-i spune unui asasin: domnule ucigaÅ, nu-s de acord cu fapta dumitale, dar îÅ£i respect decizia? DacÄ un golan ideologic iese la televiziune Åi scuipÄ în memoria unui neam întreg, pânÄ unde trebuie sÄ se extindÄ toleranÅ£a celor scuipaÅ£i Åi umiliÅ£i? În definitiv, asta e problema: care sunt limitele toleranÅ£ei într-o societate democraticÄ? Se Åtie cÄ organismul biologic uman are un anumit grad de toleranÅ£Ä faÅ£Ä de anumite medicamente. DacÄ acest prag e depÄÅit, organismul e pus în pericol. La fel se întâmplÄ cu „organismul” unei societÄÅ£i, al unei naÅ£iuni. ExistÄ un prag al toleranÅ£ei faÅ£Ä de anumite idei, doctrine, curente care, dacÄ e depÄÅit, societatea se îmbolnÄveÅte, naÅ£iunea e pusÄ în pericol. Nu poÅ£i – în confruntarea de idei! – tolera minciuna, falsul istoric, precum, în plan moral, nu e tolerabil desfrâul, adulterul. Respectul faÅ£Ä de o opinie pe care n-o împÄrtÄÅeÅti nu presupune automat toleranÅ£Ä faÅ£Ä de ea. De aceea, când „patrioÅ£ii moldoveni” bat câmpii (istoriei) Åi jignesc memoria istoricÄ a unui popor, intoleranÅ£a e singurul rÄspuns moral.
Åtiu, unii vor încerca sÄ speculeze cu aceastÄ ultimÄ afirmaÅ£ie a mea, de aceea, mÄ grÄbesc sÄ-i liniÅtesc: intoleranÅ£a în cazul dat nu înseamnÄ punerea botniÅ£ei, persecuÅ£ii sau vÄrsÄri de sânge, ci desolidarizarea publicÄ, univocÄ, de minciunÄ Åi fals Åi promovarea publicÄ a adevÄrului. Un savant francez a glumit odatÄ: membrii familiei noastre, zicea el, sunt foarte toleranÅ£i unul cu altul, de aceea, familia noastrÄ e o casÄ de toleranÅ£Ä. DacÄ nu simÅ£i limitele toleranÅ£ei, aÅ adÄuga eu, poÅ£i transforma Åi o Å£arÄ în casÄ de toleranţą
FiÈi la curent cu ultimele noutÄÈi. UrmÄreÈte TIMPUL pe Google News Èi Telegram!