Dicţionar de nume: Cazacu

Conform cronicilor, aceştia au participat la toate războaiele purtate de domnitorii moldoveni şi munteni şi de cei polonezi, atât între ei, cât mai ales, împotriva turcilor şi tătarilor. Cazacii se deosebeau prin vitejie şi eroism. În onomastica românească etnonimele, adică denumirile diverselor popoare folosite ca nume de familie, sunt destul de frecvente. Iniţial aceste nume puteau indica: apartenenţa etnică, adică persoana care făcea parte din poporul sau populaţia respectivă; provenienţa din ţara respectivă; o însuşire specifică neamului respectiv; simpatie, admiraţie sau un interes pentru acel popor. Astfel, numele Cazacu putea indica alogeni, dar şi români, admiratori ai eroismului căzăcesc.

De aceea, numele Cazacu este frecvent atestat în documentele istorice muntene, moldovene şi basarabene. În documentele moldoveneşti, la 1609 este atestat Cazacul, diac, scrie acte domneşti; la 1619 Cazacul din Soroca. În documentele basarabene, la 1639 este atestat Cazacul, căpitanul de călăraşi de Orhei, la 1662 Cazacul de Furceni, la 1682 Cazacul, unul din bătrânii moşiei Cobusca, ţin. Orhei, la 1671 Cazacul şoltuzul ot Chişinău etc. În Recensământul Moldovei de la 1774 sunt atestaţi: Timofti Cazacu din Boghiceni, Ioniţă Cazacu din Chiperceni, Tănasă Cazacu din Molovata, Sandul Cazacu, volintir din Sămăşcani etc.

Azi, în republică, numele Cazacu este purtat de 7543 de persoane.