Dicţionar de nume: Cucieru. Găitan

publicat în Orhei pe 16 Aprilie 2011, 11:20

Numele Cucieru are la bază cuvântul cocie, atestat în limbile sârbă, bulgară, turcă, albaneză, maghiară, de unde a pătruns şi în română, cu sensul „căruţă”. 

Aria de circulaţie a cuvântului cocie în română este Banatul, Oltenia, Muntenia de Vest, unde a apărut şi varianta cucie, şi sensul „trăsură pe arcuri, mică, pentru persoane”. Persoana care mâna caii înhămaţi la cocie (cucie) s-a numit cocier (cucier), adică „vizitiu”. De la denumirea acestei îndeletniciri a provenit numele de persoană Cocieru (Cucieru). În documentele istorice moldoveneşti, inclusiv cele basarabene, numele Cocieru, Cucieru nu este atestat, dar de la o persoană cu numele Cocieru a apărut denumirea localităţii Cocieri din raionul Dubăsari. Astăzi în republică este atestat numele Cocieru, purtat de 806 persoane, şi numele Cucieru, purtat de şase persoane, deci de o singură familie.
Numele Găitan are la bază apelativul găitan, provenit din latinescul gaitanum, după numele oraşului Gaeta (lat. Cajeta) din Italia, unde se confecţionau găitane. Găitan este numirea unei bentiţe sau şiret, împletit sau răsucit din fire subţiri de lână, mătase, argint, aur etc., cusut ca ornament la uniforme şi la alte obiecte de îmbrăcăminte. Printr-o asociaţie dintre om şi obiectul îmbrăcămintei sau a unor detalii din îmbrăcămintea sa, a apărut numele de persoană Găitan. Fabricantul şi vânzătorul de găitane a fost numit găitănar, devenit apoi numele de persoană Găitănaru. În documentele istorice numele Găitan nu se întâlneşte, dar numele Găitănaru este atestat la 1774, în ţin. Orhei - Lăpuşna, satul Vărzăreşti, un Ştefan Găitănaru birnic. Astăzi în republică circulă numele Găitan purtat de patru persoane, şi numele Găitănaru, purtat de două persoane, deci câte o singură familie. Ambele nume, Găitan şi Găitănaru, sunt incluse în dicţionarul numelor româneşti de I. Iordan, dovadă că ele circulă în alte teritorii româneşti de unde, probabil, au fost aduse şi la noi de către un singur purtător.

Maria Cosniceanu, 
doctor în filologie