Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 09:47
Abonamente

Opinii & Editoriale 26 Februarie 2013, ora 06:58    Din editia print

Marime Font

Din istoria românilor văzută de ruşi

Imaginea românilor la Moscova a fost deformată enorm de 200 de ani. Un ciob de gheaţă otrăvită a intrat în ochiul ruşilor care s-au aplecat asupra istoriei românilor, făcându-i să vadă şi să redea deformat trecutul acestui neam.

 
 
 

Numele ciobului este cunoscut - Basarabia, iar distorsiunile au cunoscut grade de intensitate diferite, în funcţie de evoluţiile politice ale perioadei în care erau publicate. Să luăm, de exemplu, lucrarea „Din etnografie. Românii. Lectură pentru popor" tipărită în 1898 la Sankt Petersburg sub semnătura lui Feofil Puţîkovici. Nu este o lucrare ştiinţifică, mai degrabă o broşură de popularizare, menită să răspândească un set de cunoştinţe generale. 

Însă tocmai această caracteristică o face să fie influentă, răspândirea şi mesajul adresat maselor largi fac ca distorsiunile cuprinse să fie extrem de toxice pe termen lung. Puţîkovici recunoaşte originea romană a românilor, însă subliniază: „Limba acestei populaţii s-a îmbogăţit cu multe cuvinte vorbite de popoarele de aici. Cele mai multe fiind cuvintele slave, deoarece slavii, din timpuri străvechi, înconjurau această ţară, din mai multe părţi. Din cauza vecinătăţii apropiate cu slavii şi a relaţiilor permanente cu ei, România a devenit o ţară slavo-romană, adică, jumătate slavă, jumătate romană (latină). În sfârşit, această ţară, împreună cu vecinii slavi şi greci, a fost cucerită de turci, care au dominat-o câteva sute de ani”. Autorul rus nu uită să amintească: „Încetul cu încetul, cu ajutorul Rusiei, România s-a eliberat de sub jugul greu al turcilor şi a format două principate: Moldova şi Valahia, care mai târziu s-au unit în unul singur, cu numele de România”. Adevărul istoric este altul: la procesul de emancipare a românilor de sub suzeranitatea turcă nu a contribuit doar Rusia, ci toate puterile europene interesate de gurile Dunării.



Până aici, Puţîkovici şi-a menţinut un echilibru cât de cât. Dar când vine vorba de Basarabia, deformarea nu mai cunoaşte niciun fel de limite: „Românii nu cedează nimănui pământul său şi tot mai mult se stabilesc în statele vecine. Ei au populat în mase deja jumătate din
Bucovina vecină, în număr de peste două milioane; locuiesc în Ungaria, o parte considerabilă a trecut în Basarabia noastră şi alte ţări.
Puţine popoare sunt pe pământ, care s-ar înmulţi atât de repede şi şi-ar extinde regiunea răspândită de ei, la fel ca poporul român". Pe scurt, românii au invadat Basarabia „noastră” (adică a ruşilor), nicidecum nu ar fi adevăraţii autohtoni ai regiunii. Românii din Basarabia sunt veniţi de aiurea, ne spune Puţîkovici cu blândeţe şi chiar uşor laudativ.

Dar asta nu este tot: românii nu doar că ocupă teritoriile altora, una din ocupaţiile lor de bază este deznaţionalizarea altor popoare: „Fiind un popor blând şi paşnic, românii peste tot se stabilesc ferm şi atât de bine îşi răspândeşte naţionalitatea, că oamenii din alte popoare, conlocuitoare cu acesta, treptat se românizează. Aşa au românizat mulţi sârbi, bulgari, unguri. Această capacitate extraordinară de a româniza oameni din popoare total diferite se explică prin faptul că românii nu pot şi nici nu vor să înveţe o limbă străină”. Secretul acestui proces de românizare nu este altul decât „femeia română, care este luată în căsătorie, pentru frumuseţea ei, de vecinii slavi şi maghiari”. „E suficient să intre românca în familia cuiva şi toată casa devine românească”, spune un proverb sârb citat de Puţîkovici. Dacă această forţă asimilatoare ar fi fost reală, România Mare ar fi trebuit să fie şi mai mare. Explicaţia pentru toate aceste trăsnăi constă în următoarele fraze: „Dacă poporul român era nu demult pierdut printre naţiuni străine, uitat de toţi, gemând câteva secole sub greutatea jugului turcesc, a reînviat şi a devenit un popor liber şi îi datorează în primul rând Rusiei aceasta. Cu toate acestea, România actuală, nimerind sub conducerea germană, nu ne destăinuie prea multă prietenie şi tot priveşte în direcţia nemţilor”. Ruşii erau nemulţumiţi de orientarea progermană a românilor.
 

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md