Nikita Hruşciov, liderul URSS în anii 1953-1964, şi-a încheiat printr-un eşec total cariera politică nu numai pentru că abia de făcuse doar cu o clasă mai mult decât are trenul, ci şi pentru că i-a înfeudat deplin pe ţărani în colhozuri, unora tăindu-le până la prispă ogorul de lângă casă. Fireşte, au fost şi revolte, care n-au schimbat nimic însă, generaţia părinţilor mei, în scurtele pauze de odihnă sau duminicile, mai mult întrebându-se Oare ce ne-or mai face? decât revoltându-se deschis.
Fiind adolescentul contrariat de lozinca hruşciovistă Generaţia actuală va trăi în comunism!, care domina şcoala sovietică, şi situaţia nenorocită de acasă, descopeream în întrebarea tot mai omniprezentă a părinţilor nu atât revoltă şi deznădejde, cât un fel de pace sufletească ce acoperea implacabil întreaga lor fiinţă. Era principiul a fi, a fi cu orice preţ, dintre valorile vieţii rămânându-le doar acelea care întăreau acest principiu – înainte de toate, cumsecădenia şi respectul reciproc profund, atât de mişcător încât cuvintele bade şi lele făceau din ţăranii noştri un fel de sfinţi cu pământ în crăpăturile palmelor. Apoi şi tulburătoarea solidaritate comunitară la naşterea tinerilor familii şi la construirea caselor pentru ele… Dar forţa lor de a fi se arăta din plin mai ales prin zâmbetul şi expresiile sarcastice prin care îi ironizau pe venetici, leneşi şi hoţi. Mai ales pe venetici. Căci părinţii noştri, fără să-şi schimbe locul de trai şi tot trecând dintr-o ţară în alta şi dintr-o orânduire socială în alta, după războiul, foametea şi deportările suferite în deplină singurătate, nu mai aşteptau o viaţă mai bună, ci trăiau doar în principiul a fi, a fi în propria fiinţă, care trebuia să dea noilor generaţii libertatea de a fi liberi.
Am adus în secolul XXI rădăcinile părinţilor noştri, dar ne-am trădat şi părinţii, şi copiii. Părinţii, căci ne-am detaşat, nu fără contribuţia grea a şcolii sovietice, de valorile ce le-au alimentat principiul a fi. Copiii, pentru că sovietski soiuz-ul nostru este mortul din noi care, agitând lozinca Generaţia actuală va trăi în Europa!, aşteaptă să fie dus de-acasă. Şi pentru că nici în comunism n-am avut „norocul” să trăim, nici în Europa să fim, ne-am pus pe jefuit propria fiinţă, încât se pare că n-a mai rămas nimic nici din ceea ce ne-au lăsat părinţii, nici din ceea ce am fi putut da copiilor – valoarea pe care şi-ar fi putut-o construi doar printr-o educaţie adevărată, bună, frumoasă şi cu dreptate – pentru sine şi părinţi: speranţa de a fi în libertate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
