Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la 20 Septembrie 2018
Abonamente

Editorial 10 August 2013, ora 09:41    Din editia print

Marime Font

Expansionismul românesc şi cetăţenia moldovenească a lui Băsescu

Teza expansionismului şi imperialismului românesc nu este nouă, iar mai nou îi este pusă în spinare lui Traian Băsescu, în speranţa că se va atârna de el ca o piatră de moară.  

 
 
 

Acuzaţiile acestea sunt proferate din toate părţile, de la est la vest şi chiar din interiorul României. Răspunsul dat de Băsescu, că ar dori cetăţenia Republicii Moldova a stârnit o sumedenie de îngrijorări. Dacă Băsescu vrea să ajungă preşedinte la Chişinău?!?! Pentru cei care au avut răbdare să citească puţin legile Republicii Moldova a fost destul de limpede că va mai trece ceva timp până ce Băsescu va putea să intre în politica de la Chişinău. Însă temerile au rămas şi a reînceput ventilarea tezei expansionismului. Dar să vedem mai întâi despre ce expansionism este vorba.

România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, gest care a fost urmat cu consecvenţă în relaţiile internaţionale. În ceea ce priveşte relaţiile dintre state şi guverne, Bucureştiul a respectat şi a susţinut pe cât a putut independenţa Chişinăului. Pe de altă parte, România are o mare problemă de rezolvat în relaţia cu R. Moldova. În ultimul secol, oamenii dintre Prut şi Nistru au fost supuşi unui monstruos proces ingineresc de modificare a identităţii naţionale. Colosul sovietic a mers dincolo de impunerea unui sistem politic şi social – a experimentat modificarea limbii, a mers dincolo de forţa brută a baionetelor şi a pus în mişcare un gigantic arsenal subtil destinat alterării conştiinţei a milioane de oameni. Problema este că dacă acest experiment dintre Prut şi Nistru va fi declarat unul reuşit – şi nu prin declaraţii de tribună, ci printr-o consfinţire a realităţii – atunci el va putea fi repetat în oricare altă regiune a României de azi.



Soluţiile pentru rezolvarea acestei probleme găsite până acum au fost simple şi eficiente. Deschiderea graniţelor, libertatea de circulaţie, procesul de redobândire a cetăţeniei române, burse pentru tineri. Toate sunt destinate recuperării unei memorii şi unei conştiinţe zdrobite sistematic de imperiul sovietic. O astfel de mutilare istorică se repară greu, în decursul a multe generaţii. România s-a deschis către românii basarabeni – în ciuda tuturor celor care şi-ar fi dorit o întoarcere în anii în care Ivan Bodiul tăia dintr-o trăsătură de condei abonamentele la publicaţiile bucureştene. Dacă am privi prin ochelarii deformaţi ai foştilor activişti am putea spune mai degrabă că avem de-a face cu un expansionism basarabean în România. Românii basarabeni (şi nu doar ei, sunt destui ruşi şi ucraineni) au succes nu doar la Bucureşti, ci în toate oraşele româneşti, şi nu doar în domeniul artelor sau literaturii (care sunt cele mai vizibile). Avem în România evazionişti şi oameni de afaceri cinstiţi veniţi de peste Prut, avem oameni simpli şi infractori, avem vedete de carton şi oameni muncitori, oameni politici şi orice altceva poate produce o societate. Avem di tăti. Şi deşi nimeni nu se scandalizează la Bucureşti când vine vorba de români basarabeni veniţi în România, orice român care trece Prutul este întâmpinat din multe părţi cu priviri pline de suspiciune şi acuzaţii de expansionism, bănuieli de subminare a statului.

La Bucureşti s-au găsit mai mulţi care să vorbească de „doctrina Băsescu de extindere a influenţei româneşti”. Convalescenţa de după o tragedie istorică este tratată drept expansionism şi relaţiile naturale dintre vorbitorii aceleiaşi limbi sunt considerate „extinderea influenţei”. Ceea ce dovedeşte că experimentul sovietic eşuează cu fiecare zi care trece şi graniţele rămân deschise alături de circulaţia liberă a ideilor.

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul