Cunoscutul diplomat si om politic francez contele Alexandre Walewsky (numele complet: Walewsky Alexandre Joseph Colonna, 1810-1868) a fost, dupa cum se stie, fiul natural al imparatului Frantei Napoleon I Bonaparte si al contesei poloneze Maria Walewska. In tinerete, a participat activ la rascoala poloneza din 1830-1831, dupa infrangerea careia a emigrat in Franta. Aici s-a incadrat in activitatea politica, devenind, in perioada celui de-al doilea Imperiu, adica pe timpul lui Napoleon al III-lea (1852-1870), ministru de Externe al Frantei.
In aceasta calitate a condus, in februarie-martie 1856, Congresul international de Pace de la Paris, care avea menirea sa puna capat razboiului Crimeei (1853-1856) si sa ia in discutie multe alte chestiuni de importanta majora, inclusiv legate de statutul Principatelor dunarene, Moldova si Muntenia, statut ce devenise, la moment, o problema a echilibrului european. Este profund semnificativ faptul ca, in cadrul acestui Congres (la lucrarile lui au participat reprezentantii Frantei, Angliei, Austriei, Prusiei, Sardiniei, Turciei, precum si cei ai Rusiei invinse in razboi), Al. Walewsky nu numai ca a sustinut deschis oportunitatea unirii celor doua Principate romane, Moldova si Muntenia, intr-un singur stat (eveniment, ce s-a si produs peste trei ani, adica in 1859), dar si ideea de a include in Tratatul de Pace luat in discutie, apoi adoptat de catre Inaltul for international a unui important punct, conform caruia judetele basarabene Cahul, Bolgrad si Ismail, anexate la 1812, impreuna cu intreaga provincie, de Rusia tarista, sa fie retrocedate Principatului Moldovei.
A fost sustinut, in acest sens, de tarile participante la Congres, mai ales, de Anglia si de Regatul Sardiniei, care doreau extrem de mult sa indeparteze Rusia de la gurile Dunarii. „Teritoriul cedat de Rusia, se mentiona in articolul 21 al Tratatului de Pace, va trece la Principatul Moldovei, sub suzeranitatea Sublimei Porti. Locuitorii de pe acest teritoriu se vor bucura de drepturile si privilegiile asigurate Principatelor…”.
Insa, doar peste 22 de ani, in noul context politico-strategic international, la Congresul de Pace de la Berlin (1878), convocat pentru revizuirea conditiilor Tratatului preliminar de la San-Stefano si prezidat chiar de cancelarul german Otto von Bismark, hotararea cu privire la cele trei judete din sudul Basarabiei a fost anulata, ele fiind, in pofida protestelor vehemente ale opiniei publice romanesti, din nou anexate de Imperiul Rus. E unul din numeroasele exemple, ce confirma faptul ca pe parcursul istoriei Rusia, avand intentia de a cuceri tarile balcanice, a promovat, constant, o politica antiromaneasca de cea mai joasa proba.
Dr. Valeriu Popovschi,
conferentiar universitar
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
