În culisele Istoriei: Un om trimis de Dumnezeu

publicat în Istorie pe 23 August 2016, 07:34

Ne va trebui încă mult timp până ce vom înțelege în profunzime fenomenul Transnistria. Încercările noastre febrile de a găsi explicații ideologice, etnice, geopolitice țin de suprafața fenomenului.

Noi trebuie să săpăm mai adânc în sufletul oamenilor de acolo, în tradițiile, în trecutul lor ca să putem să schițăm un portret psihologic al trăitorului de pe acele meleaguri. Și abia când vom avea definitivat acel portret să venim spre ei cu doleanțele noastre.

O figură exponențială a acelui spațiu este Ştefan Bulat (1892, Doroţcaia, jud. Tiraspol - 1963, Bucureşti, Cimitirul Stăuleşti).
S-a născut pe malul stâng al Nistrului, din părinţi moldoveni.

A făcut studii la școala primară din satul de baştină, la Seminarul Pedagogic de la Bairamcea (1914) și la Universitatea din Iaşi.
La vârsta majoratului a fost mobilizat în armată şi trimis la nişte cursuri de pregătire militară, după care i se conferă gradul de praporşcic (sublocotenent) şi este luat pe front. Deoarece în armată erau foarte răspândite „pământeniile”, el s-a apropiat mult de basarabeni, care, în octombrie 1917, l-au ales deputat la Congresul Militarilor Moldoveni, care şi-a ţinut lucrările în perioada 20-27 octombrie 1917 la Chişinău. Congres care a fost de cotitură în destinul Basarabiei, când s-a pus problema autonomiei, când s-au pus bazele Sfatului Ţării, când s-a vorbit serios despre problemele românilor de peste Nistru.


Funcționari din Guvernământul Transnistriei: (de la dreapta la stânga): Cioabă, Șt. Bulat, Ilie Zavtur, I. Chirea...

Acel istoric congres i-a deschis calea spre Sfatul Țării, unde a avut mandat validat de la 27.XI.1917 până la 4.XII.1917. Deputat în Sfatul Ţării din partea moldovenilor de peste Nistru.

La 17-18 decembrie 1917 a organizat la Tiraspol Congresul Partidului Eserilor din Transnistria, la ale cărui lucrări s-a examinat problema alipirii sale la Blocul Moldovenesc şi participarea la lucrările Sfatului Ţării.

Acest for a avut loc sub preşedinţia lui Ştefan Bulat, cu participarea unei delegaţii de basarabeni, condusă de Pan Halippa. Din delegaţie mai făceau parte Gh. Mare, Anton Crihan, Vasile Gafencu şi ardeleanul Onisifor Ghibu care, în memoriile sale, ne lasă un portret al lui Ştefan Bulat, schiţat chiar în ziua deschiderii Congresului:
„Între timp au venit doi dintre conducătorii mişcării transnistrene, între care Ştefan Bulat, principalul iniţiator al Congresului. Învăţător, era mobilizat ca sublocotenent în armata rusă şi luptase pe frontul românesc, unde, luând contact cu pământul ţării, s-a trezit în el conştiinţa naţională. A conceput, încă de pe front, necesitatea convocării unei adunări în care moldovenii să-şi ceară drepturile în rând cu celelalte popoare din Rusia. Era un om tânăr, de 20 şi ceva de ani. Când s-a văzut în faţa noastră, a rămas uluit. El începuse mişcarea cu o mare credinţă, dar şi cu o mare naivitate, cu o totală lipsă de experienţă. Se vedea bine că nu ştia ce însemna în acele vremuri organizarea unei adunări care să dea rezultate concrete" (Pe baricadele vieţii, Chişinău, 1992, p.478).

După Unire a activat ca profesor secundar, a participat la fondarea Uniunii Foştilor Ofiţeri ai Armatei Moldoveneşti. Preocupându-se de destinul refugiaţilor transnistreni, formează, în 1923-1924, Comitetul Refugiaţilor Transnistreni.

A organizat la Chişinău cursuri pregătitoare pentru tinerii care doreau să înveţe la universităţi şi şcoli normale. Cursurile, care în anii 1920-'30 se ţineau în Auditoriul Puşkin, erau patronate de arhiepiscopul Gurie Grosu, Pan Halippa, I. Negrescu şi T. Hotnog.
În 1927 director la revista Tribuna românilor transnistrieni editată la Chişinău. După 1940, s-a refugiat în Regat. S-a stins din viaţă la vârsta de 71 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Srăuleşti din Bucureşti.

Pentru activitatea lui politică a fost distins cu ordinul Steaua României în grad de Cavaler.


Coperta revistei

Detaliile biografiei lui sunt cu totul deosebite.
Într-un formular, completat cu ocazia întocmirii actelor legate de activitate a Uniunii foştilor ofiţeri ai Armatei Moldoveneşti, descoperim nişte nuanţe biografice surprinzătoare:
1) Numele, prenumele şi gradul în rezervă sau activitate.
1) Bulat Ştefan, sublocotenent, la dispoziţia Ministerului de Război.

2) Naţionalitatea şi locul naşterii.(Probă cu acte).
2) Român, com. Doroţcaia, jud. Tiraspol, Ucraina.

3) Când aţi solicitat trecerea în rezervă sau activitate în Armata Română? (Probă cu acte).
3) În anul 1923.

4) Data când aţi început serviciul activ în Regat sau detaşamentele moldoveneşti în Republica Moldovenească şi până când? (Probă cu acte).
4) De la data înscrierii ofiţerilor deputaţi în Sfatul Ţării în Regimentul I Moldovenesc.

5) Ce funcţii aţi avut în fosta Republică Moldovenească, data de când şi până când? (Probă cu acte).
5) Misiune specială pentru organizarea militară a Românilor Transnistrieni până la ocuparea Transnistriei de către bolşevici.

6) Dacă aţi fost în vreo organizaţie Moldovenească militară cu caracter naţional? (Probă cu acte).
6) Preşedinte al Comitetului Ostăşesc Moldovenesc din Tiraspol (Procesul-verbal al Congresului din 17 decembrie 1917 din Tiraspol, publicat în revista Tribuna Românilor Transnistrieni nr.3, luna decembrie 1927).

7) Cu ce grad aţi intrat în armata f. Republici Moldoveneşti şi câte grade aţi obţinut? (Probă cu acte).
7) Cu gradul de sublocotenent cu care am rămas.

8) În ce Regiment sau unitate Moldovenească aţi făcut serviciu? (Probă cu acte).
8) Considerat în Regimentul I Moldov. cu misiune specială peste Nistru.

9) Dacă aţi fost împroprietărit şi cu câte hectare?
9) Nu.

10) Dacă aţi făcut vreun demers pe altă cale, cercând împroprietărirea D-v. sau alte chestiuni – ca militar activ sau rezervist – şi care din punctele prevăzute în memoriul Comitetului aţi solicitat – şi dacă aţi consimţit a retrage demersul?
10) Nu.

11) Ce decoraţii Române aveţi?
11) „Steaua României” în grad de cavaler.

12) Ce funcţie ocupaţi astăzi?
12) Profesor secundar.

Presupun că este vorba de anul 1928, căci dosarul Uniunii foştilor Ofiţeri a fost închis în acest an.
Numele lui se întâlnește pomenit în dosarul lui Pan Halippa deschis la KGB-ul din Chișinău.
Activitatea lui Ştefan Bulat a interesat organele KGB-ului chiar şi în 1952, când l-au arestat şi îl interogau pe Pan Halippa la Chişinău:
„14 aprilie 1952.
– Precizaţi când a fost organizat aşa-numitul „Comitet al refugiaţilor transnistrieni”.
Halippa: – După câte îmi amintesc, „Comitetul refugiaţilor transnistrieni” a fost organizat prin 1923 sau 1924.
– Anterior însă aţi arătat că acest comitet a fost format în 1926?
H. – La interogatoriile anterioare am mărturisit imprecis, „Comitetul refugiaţilor transnistrieni” activa din 1923-24.
– Cine au fost iniţiatorii creării acestui „Comitet”?
H.– „Comitetul refugiaţilor transnistrieni” practic a fost creat de mine şi de Ştefan Bulat.
– Cine e acest Bulat?
H.– Bulat Ştefan este originar din satul Malovata, raionul Tiraspol, RSSM, provine dintr-o familie înstărită de ţărani, şi-a făcut serviciul în armata ţaristă, având gradul de sublocotenent.
În anii 1917–1923 a fost unul dintre liderii Partidului Eserilor, care activa pe teritoriul raionului Tiraspol şi a raioanelor vecine din Moldova de pe partea stângă a Nistrului. Mai apoi, având o atitudine ostilă faţă de puterea sovietică, a fugit în România, a restabilit legătura cu mine, deoarece ne cunoaştem mai de demult.
– De când anume?
H.– Cu Ştefan Bulat m-am cunoscut în luna decembrie 1917.
– În ce împrejurări?
H.– În decembrie 1917, la Tiraspol a avut loc congresul Partidului Eserilor din Transnistria la lucrările căruia se examina problema alipirii sale la „Blocul Moldovenesc” şi participarea la lucrările „Sfatului Ţării”. Iniţiatorul şi conducătorul acestui congres a fost Ştefan Bulat, la invitaţia căruia eu, împreună cu deputaţii „Sfatului Ţării” Ghibu Onisifor şi Crihan Anton, am sosit la Tiraspol şi am participat la lucrările congresului, unde l-am şi cunoscut pe Bulat.
Problema alipirii Partidului Eser din Transnistria la „Blocul Moldovenesc” şi alegerea deputaţilor pentru „Sfatul Ţării” a rămas nesoluţionată, deoarece acest partid a susţinut crearea guvernului Ucrainei - Rada Centrală - şi delegaţia noastră a declarat din acest motiv că „Blocul Moldovenesc” nu poate accepta propunerea congresului.
– Întorcându-vă la Chişinău aţi mai întreţinut relaţii cu Bulat?
H.– Probabil că am corespondat cu Ştefan Bulat până la plecarea sa în România, dar acum nu-mi mai amintesc.
Ţin minte doar că, fugind din URSS, a locuit un timp la Iaşi, a restabilit legătura cu mine şi, cu participarea mea activă, a organizat „Comitetul refugiaţilor transnistrieni”.
– În ce fel?
H. – Eu şi Ştefan Bulat am avut o poziţie ostilă faţă de instaurarea puterii sovietice în Rusia şi, fiind românofili, consideram că şi cealaltă parte a Moldovei trebuie realipită la România.
În virtutea acestor condiţii, eu, fiind deputat în Parlamentul României şi liderul Partidului Ţărănist din Basarabia, am ajuns la concluzia că se cere organizat un asemenea comitet.
Această idee a fost pe deplin împărtăşită şi de preşedintele Partidului Ţărănist din România, doctorul Lupu, susţinută de Inculeţ, unul dintre conducătorii Partidului Ţărănist, iar apoi al Partidului Liberal, şi de Ştefan Bulat.
În cursul anilor 1923-24, prin intermediul lui Ştefan Bulat şi al altor refugiaţi, participanţi la congresul eserilor din Transnistria – Durbai Alexandru, Dumitraşcu Ivan şi Ceban Dimitrie, am reuşit să iau contact şi cu alţi refugiaţi din Uniunea Sovietică şi să organizăm „Comitetul refugiaţilor transnistrieni”.
Securiştii sovietici sunt mai puţin interesaţi de folosul adus concret anumitor persoane dintre refugiaţi – ei caută firele necesare, dibuiesc filiere, caută cum şi prin cine se făcea legătura cu cei din Transnistria, cine dădea şi cine transporta informaţia necesară. Sunt probleme de agentură, care şi până astăzi rămân acoperite de mister.
În 1941, când Transnistria a fost eliberată de teroarea bolșevică el s-a implicat serios în problemele de culturalizare a ținutului. Și de aceea pe poza care o reproducem îl găsim în mijlocul unui cerc de personalități române responsabile de organizarea învățământului și a culturii în Guvernământul Transnistria.
Activitatea inimosului transnistrean a definit-o ardeleanul Onisifor Ghibu, martor ocular al istoricelor evenimente din 1917-1918, definiție valabilă şi astăzi: „Pentru această măreaţă operă naţională, prof. Şt. Bulat parcă ne-a fost trimis de Dumnezeu.”