Actualitate

În exclusivitate pentru Timpul / Festivalul de film de la Cannes – Cinemaul în centrul Universului

Terry Frémaux, amfitrionul expert în Judo

Festivalul e şi un continent aparte, un univers mirific sub bagheta lui Thierry Frémaux .
Prima conferinţă de presă îi revine fireşte, lui Thiery neobositul, delegatul general, dregătorul prim şi selecţionerul cel mai important. Şi de data aceasta, conferinţa a fost o încântare, fiind expert în arte orientale, judoka şi biciclistul antrenat la sânge, Thierry Frémaux cunoaşte la perfecţie arta eschivei, parează cu măiestrie loviturile şi îşi apără convingerile ca nimeni altul. La această ediţie, a trebuit să răspundă fără ocolişuri întrebărilor insidioase despre acordarea Palmierului de Onoare fantasticului actor francez Alain Delon, considerat de unii misogin şi homofob pentru că şi-ar fi permis, cică, odinioară, mai exact în mileniul trecut nişte opinii mai puţin ortodoxe, politic incorecte. Festivalul nu e comisie de etică, a răsunat fulgerător răspunsul. Delon este un actor remarcabil, distincţia este meritată, îi apreciem arta. I se cere Festivalului să fie perfect într-o lume imperfectă, or, precum se ştie dintr-um film fascinant, nimeni nu-i perfect, Nobody is perfect.
Scopul festivalului este de a promova cea de-a şaptea artă, de a impune filmul, de a-l poziţiona în centrul unei localităţi, a unei ţări, a unui continent.

Aşteptându-l pe gloriosul Tarantino

Chiar de cursa pentru palmierii auriferi a debutat cu Jim Jarmusch, The Dead Don’t Die, Moartea nu moare, cheia de boltă a prezentei ediţii este, în opinia criticilor, proaspăt lansatul de la masa de montaj, masă de care autorul omagiat Quentin Tarantino nu s-a dezlipit mai bine de 4 lunişoare, Once upon a time… in Hollywood, A fost odată ca niciodată… la Hollywood.

Dar să revenim la Jim Jarmusch care, la umila mea părere, a prezentat un film vesel, chiar drăguţ, însă mult sub aşteptări. Morţii vii, strigoii, moroii, zombaţii au avut în acest an onoarea de a deschide Festivalul, în comedia gen Horror de factură postmodernă: decapitate, aceste figuri ale întunericului etern se transformă în fum, în praf… Un mesaj alarmant despre declinul plantei, despre ce se întâmplă cu noi, cu natura , cu mediul ambiant sufocat de marile companii industriale care-şi urmăresc cu aviditate profitul…În final, doar adolescenţii şi ermitul retras în pădure, departe de lumea dezlănţuită, bântuită de consumatorism besmetic şi iresponsabilitate criminală, au şanse de salvare. Restul sunt contaminaţi fatal. Condamnaţi să moară şi să devină zombi, ideea fiind că erau deja, fiind în viaţă… Ca în toate filmele de gen, micuţa localitate Centerville e invadată de o groază de cadavre ambulante pe fundal de perturbaţii climaterice, de schimbare a axei Terrei, induse de umanoizi. Jim Jarmusch angrenează în această comedie muzicală îmbibată de un umor suav şi tristeţe ce de te ia cu fiori, un casting de milioane: apare pe afiş Bill Murray(al cărui frate a jucat cândva în filmul lui Emil Loteanu, Anna Pavlova, unde apăruse într-un rol cameo însuşi Martin Scorseze), dar şi Adam Driver, Tilda Swinton, Chloë Sevigny, Steve Buscemi, Danny Glover, Iggy Pop, RZA, Selena Gomez şi Tom Waits. Este a noua participare în competiţie pentru acest cineast avangardist ce-şi structurează existenţa, precum zicea Bill Murray la conferinţa de presă de după proiecţie, riguros, în alb şi negru. A fost deja recompensat după merit pentru uvraje cu adevărat remarcabile: Caméra d’Or (Stranger Than Paradise, 1984), Palme d’Or pentru scurt metraj (Coffee and Cigarettes, 1993) şi Marele Premiu (Broken Flowers, 2005).

Terrence Malick, personaj ultrasecret

Terrence Malick, Laureat la Cannes în 2011 cu Tree of Life, Pomul vieţii (de altfel, mare a fost uimirea noastră de a nu-l vedea urcând în scenă pentru a ridica Palmierul jinduit de toţi realizatorii de film din Univers, confirmându-şi faima de om retras şi ultra discret), revine în forţă cu A Hidden Life, O viaţă ascunsă, calificat de selecţionerul Thierry Frémaux, "Film despre război şi nu de război": pelicula, candidând serios în cursa pentru palmieri, aduce în prim plan o biografie reală, cea a lui Franz Jägerstätter ( interpretat de August Diehl), tânărul ţăran austriac ce s-a opus cu dârzenie regimului hitlerist, refuzând să lupte pentru cel de-al III-lea Reich; a fost arestat, condamnat la moarte şi executat în 1943, la 36 de ans; în 2007 este beatificat de Biserica Catolică şi de Papa Benoit XVI… O nesperată rază de lumină: deci, se poate rezista, se poate lupta, nu e totul pierdut pe vecie.

Parada planetelor continuă, se pare că vom mai avea parte de zombi, de sadişti, de maniaci în selecţia oficială; să sperăm că spiritele negative vor dispărea cu grăbire – ca umbrele de pe ecran la ieşirea din sala obscură, – alungate de frumuseţea şi înţelepciunea lucrărilor generoase, optimiste, stimulând limbajul cinematografic, gândirea şi evoluţia artistică, îndemnând la reflecţie despre regăsirea de sine şi sensul vieţii, al existenţei scurte şi de ameninţate din toate părţile. Vedetele sunt la apel, în pofida vremii reci de afară: muza lui Pedro Almodovar, Penelope Cruz va prezenta Durere şi glorie, unde joacă împreună cu Antonio Banderas; Elton John vine pentru biopicul Rocketman; starul québécois Xavier Dolan vine cu Matthias et Maxime, lung-metrajul unde apare în rolul central. Isabelle Huppert, venerată pretutideni, este aşteptată pentru Frankie , peliciulă semnată de regizorul american Ira Sachs.

Afişul plin de lumină cu efigia lui Agnes Warda e pavăză, antidot contra sinistrozei şi întunericului . Voi reveni cu detalii gustoase.

Cu drag de domniile voastre, de la Cannes, Larisa Turea  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *