Ideea europeană însă are vârstă milenară şi reprezintă unul dintre cele mai importante procese planetare de unificare cultural-spirituală şi politic-economică a naţiunilor. Proces de mare anvergură, europenizarea se manifestă diferit în fiecare ţară, căci identitatea naţiunilor nu urmează să dispară ci, dimpotrivă, să se consolideze prin sudarea legăturilor între valorile comune şi cele asemănătoare. Fiind şi un proces foarte complicat, demersurile europenizării deseori eşuează, precum s-a întâmplat cu conceptul de multiculturalitate.
Un mare eşec în educaţie, având la bază grave erori epistemice, sunt cele zece tipuri de competenţe recomandate de UE şi trase la xerox în toate curricula disciplinare „modernizate”, indiferent de tipul de cunoaştere pe care se întemeiază disciplina, una dintre competenţe fiind statuată drept culturală iar competenţa artistic-estetică lipsind din nomenclator. Or, fiind cultura definită ca totalitate a valorilor create de omenire (DEX), reiese că nu numai competenţa cu determinativul culturală, ci toate cele zece competenţe sunt culturale. Se ştie încă din antichitate (Poetica lui Aristotel) că unul din cele patru tipuri de cunoaştere este cel artistic-estetic, deci din nomenclatorul competenţelor nu poate lipsi competenţa artistic-estetică, planul de învăţământ prevăzând şi disciplinele artistic-estetice Limba şi literatura, Arta plastică, Educaţia muzicală.
O eroare epistemică se atestă şi la nivelul procesului educaţional, unde metodologiei educaţionale i se acordă un rol exagerat. Fenomenul vine din învăţământul sovietic, când învăţătorul avea dreptul de a interveni creativ doar în metodologii, puţina libertate profesională obţinută recent determinându-l să aplice excesiv metodologii aduse din Occident, supranumite noi şi interactive. În realitate, nu toate metodologiile din Occident sunt noi, iar cele mai multe nici interactive nu sunt. Deşi uneori acestea aparent sunt reuşite, faptul se datorează nu atât metodelor „moderne” şi „interactive”, cât personalităţii învăţătorului, culturii sale pedagogice generale şi speciale. Adevăratele reuşite metodologice sunt obţinute doar în cazul abordării materiilor predate în cadrul tipului de cunoaştere în care se înscriu acestea ca obiecte de cunoaştere. Înlocuind, de ex., lectura comentată şi metodele hermeneutice de abordare a textului literar şi de re-creare imaginativă a operei (cunoaştere artistic-estetică) cu tehnica ciorchinelui sau a cubului, bazate pe raţionament, educaţia literar-artistică eşuează, căci sunt ignorate principiile artei. Ca şi în cazul activităţii în grup şi a brainstorming-ului, căci adevărata receptare literară şi artistică este individuală, ea întemeindu-se pe experienţele de viaţă şi literar-estetice proprii, pe care nu le pot înlocui formele de activitate în grup.
Integrarea europeană a învăţământului este un proces firesc de dezvoltare prin educaţie a societăţii moldave, în care însă trebuie să ne înscriem cu discernământ epistemic şi cu propriile noastre valori, fără să uităm că nu tot ce zboară se mănâncă şi că chiar state mari, ca Franţa şi Rusia, se autoprotejează de invazia culturală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
