- Dle preşedinte, ce vă amintiţi despre ziua de 27 august 1991? 

- În genere, 1991 a fost pentru mine un an mai specific. În februarie, mi-am susţinut teza de doctor în Economie, iar în martie am fost angajat la Ministerul Economiei. La 27 august, mă aflam la birou. Acea zi a fost un adevăr firesc, un sentiment absolut deosebit, care venea să confirme voinţa poporului nostru. Pătruns de bucurie, am celebrat marele eveniment alături de colegi. Nimeni nu ştia ce ne aşteaptă, dar toată lumea susţinea ideea independenţei şi suveranităţii RM.

- Sunteţi de acord cu Mihai Ghimpu, care spune că am întârziat la capitolul independenţei, din cauza fricii clasei noastre politice de a se rupe de URSS odată cu Ţările Baltice?
- Pentru mine este mai greu să adjudec această situaţie. Pe atunci aveam 24 de ani, abia îmi începusem activitatea profesională şi eram foarte departe de politică. Cred că deputaţii de atunci cunosc şi simt mai bine realităţile. O să mă limitez, de o manieră firească, la formula că tot ce se face se face spre bine şi mai bine mai târziu decât niciodată. Important e că acest lucru s-a întâmplat. Independenţa ţării urmează să fie consolidată în continuare, fiindcă proiectul statul RM încă nu este încheiat.

„Sistemul de protecţie a politicului şi mediului de afaceri rămâne valabil”

- De doi ani nu sunteţi ales şef al statului din cauza modificării Constituţiei din 2000, de când preşedintele RM este ales de parlament. Cu ce scop, credeţi, a fost luată acea decizie?
- Gândesc că reforma din 2000 urmărea mai degrabă scopuri conjuncturale politice pe termen scurt şi a fost rodul unor intrigi politice, al unei bătălii între două sau mai multe lagăre pentru atingerea unor interese de acaparare a puterii. Decizia a fost una greşită, una nefericită pentru ţară, fiindcă suntem şi astăzi victimele acesteia… Democraţia în RM e un proces mai nou. Iar la etapa unei democraţii firave este foarte important mecanismul de balanţe şi contra-echilibre, pentru a evita orice posibilitate de reinstaurare a unui regim dictatorial. Pe care motiv, pentru următorii 15-20 de ani, un sistem semiparlamentar şi semiprezidenţial ar fi cel mai indicat pentru RM. Aceasta nu ar permite concentrarea deplinei puteri de stat în mâinile fie ale preşedintelui ţării, fie ale prim-ministrului.

- În guvernele Tarlev, aţi fost ministru al Economiei. Într-o campanie electorală din 2009, spuneaţi că ştiţi cine deţine monopolul la importul de carne şi peşte. Cine controla afacerile în timpul guvernării comuniste?
- Cu anii, când ţi se deschid nişte paranteze, când adjudeci situaţia de pe poziţia accesului la informaţie mai limitat, dar ai posibilitatea să te documentezi mult mai bine în acest sens, se schimbă şi viziunile. Trebuie să constat cu tristeţe că, de-a lungul istoriei contemporane a RM şi până în prezent, probabil, sistemul de protecţie a politicului şi mediului de afaceri a fost, va rămâne valabil şi pentru o perioadă de viitor. Această realitate caracterizează şi multe alte ţări din regiune – nu numai din Est, dar şi din Vest. Am pomenit, în 2009, modelul cu importul de carne, care apoi a fost schimbat. S-au deschis porţile, ca toată lumea să facă import de carne. În iunie-iulie curent, am fost informat că preţurile pe piaţa internă nu au scăzut, dar au crescut. Dar a scăzut şi volumul de importuri înregistrate de către Serviciul Vamal. Ce concluzie facem? Că s-a majorat volumul importurilor ilicite.

„Nu este cazul să spunem de monopoluri”

- Înseamnă că avem nevoie de un nou monopol?
- Nu m-aş grăbi să vorbim într-un limbaj electoral. Când te adânceşti în această informaţie, începi să înţelegi că lucrurile stau pe alocuri diferit. Recent, am solicitat Guvernului să-mi fie prezentate toate rapoartele de analiză, ca să vedem ce s-a schimbat după un an şi jumătate de funcţionare a noului sistem. În toamnă, vom adjudeca total situaţia. Deci, nu este cazul acum să spunem de monopoluri. Noi, în mare parte, avem monopoluri naturale - de exemplu, reţele de distribuire a gazelor naturale - şi nu suntem unica ţară în acest sens. Sau avem un investitor european privat, cum este Union Fenosa, care gestionează şi are în proprietate toate reţelele din zona de centru şi sud a ţării. Este monopol, dar unul natural. Temerea mea este că fărâmiţarea acestor sisteme ar putea să aducă la consecinţe economice şi sociale grave, la inflaţie, la preţuri mult mai mari.

- Dar erau protejaţi oamenii de afaceri apropiaţi regimului? Dacă aveaţi în faţă un act şi ştiaţi că de semnătura dvs. depind interesele lui Oleg Voronin, mai şovăiaţi?
- Cât am activat în calitate de viceministru şi ministru al Economiei, poate era mai mult o excepţie, decât o normă, însă ministerul nu făcea decât să se concentreze pe politica economică. Ministerul încă nu avea în componenţa sa nicio agenţie cu tangenţe de gestionare a activelor economice. Poate a fost şi un colac salvator. Se făceau presiuni la început, dar întotdeauna dădeam ripostă. Atunci se încercau presiuni asupra colegilor mei. Se ieşea la nivel de şefi de departamente şi li se dădea de înţeles că n-ar fi rău să atragă atenţia la o anume companie. Îmi sfătuiam colegii să nu se lase pradă presiunilor, ci să meargă înainte cu onoare şi demnitate.

„Şeful statului conducea guvernul”

- Nici Tarlev, nici Greceanâi nu au protejat afacerile familiei Voronin?
- Niciodată n-am primit indicaţii de la Greceanâi. Am avut o colaborare destul de bună, pe când eu lucram la Ministerul Economiei, iar dumneaei – la Finanţe. Cred că perioada de opt ani de guvernare a lui Voronin poate fi divizată în două etape. În 2001-2004, sub aspect economic au fost făcute mai mult lucruri pozitive. Însă în 2005-2009 lucrurile mai proaste le-au dominat pe cele pozitive. E un proces firesc, căci un sistem autoritar mai devreme sau mai târziu se autodistruge. Un sistem în care şeful statului, contrar prevederilor constituţionale, conducea guvernul – nu neapărat prin intermediul premierului, dar şi al miniştrilor -, nu putea să nu se bazeze pe elemente puternice de protecţie.

- În 2005-2009, aţi fost preşedinte al parlamentului. Ce putere de decizie avea un înalt demnitar în regimul Voronin?
- După anii 2001-2005, când ne bucuram de un nivel total de libertate, situaţia s-a schimbat. Fiind la parlament, am simţit că lucrurile sunt diferite, că unele iniţiative, inclusiv conceptul de colaborare dintre parlament şi societatea civilă, vin să cauzeze atitudini critice. Se simţea şi un fel de nervozitate…

- Din partea lui Voronin?
- Da, din partea ex-preşedintelui ţării. La minister, munceam cu toţii pe orizontală, dar în parlament relaţiile se doreau a fi strict pe verticală. Adică ordine şi executare. Iniţiativele nu erau salutate. Nu am acceptat maniera, din care motiv au început discrepanţele mai departe de ochii lumii. Conceptul de colaborare cu societatea civilă a fost acceptat de fracţiunea comunistă, însă, după adoptarea hotărârii de către parlament, mi s-a transmis că era foarte bine dacă aş fi oferit această iniţiativă şefului statului. Şi proiectul „Ghilotina 1” a fost adoptat de parlament, ca, peste două săptămâni, să fie remis de către preşedinţie în legislativ, solicitându-se anularea a circa jumătate din promulgări. Constatând că nu au dreptate colegii din administraţia prezidenţială, am avut nevoie de trei luni de discuţii, pe alocuri foarte controversate şi dure… Când eram plecat peste hotare, se făceau şedinţe speciale ale fracţiunii PCRM, pentru a mă lovi şi a mi se arăta unde-mi este locul.

„Voronin a preferat mereu persoane docile”

- Şi atunci de ce aţi mai intrat în PCRM?
- Păi, staţi aşa. Noi am avut un dialog în cadrul grupului parlamentar al PCRM referitor la necesitatea de a reforma partidul. În mare parte, colegii erau de acord cu mine. Cu acest prilej am şi intrat în partid. Discutasem despre aceasta şi cu preşedintele partidului, însă el era de acord doar cu unele propuneri. Nu accepta schimbarea denumirii partidului.

- Pentru că Voronin e comunist sau pentru că se foloseşte de simbolurile comuniste în scopuri electorale?
- Temerea era că, de se schimbă brandul, acel care-l va prelua va avea 20-25 la sută din electorat fără a face nimic.

- De ce astăzi Voronin nu vă vrea preşedinte?
- El mereu a preferat persoane docile. Autoritar ca natură, el nu admitea alte opinii, mai ales atunci când cineva încerca să apere o poziţie diferită de cea promovată de el. Odată ce eşti persoană neascultătoare, care vii cu o opinie proprie şi te baţi pentru ea, nu mai e nevoie de tine. Să nu uităm şi de faptul
că Voronin niciodată nu a avut o atitudine bună pentru exponenţii intelectualităţii, care sunt completamente din alt aluat şi pot reprezenta un pericol pentru el.

„PD ar putea să se retragă în opoziţie”

- După negocierile recente dintre PLDM şi PCRM, se presupune că Vlad Filat ar putea fi ales şef al statului. Este Filat o persoană docilă?
- Poate că aceste două persoane îşi văd foarte bine punctele de tangenţă, lucru care îi face să fie apropiaţi ca viziuni. Fiindcă unele calităţi de care a dat dovadă Voronin se întrezăresc şi în activitatea premierului. Pentru ambii este aproape imposibil să muncească pe orizontală. Ambii preferă verticala şi să se înconjoare nu cu coechipieri, ci mai mult cu subalterni. Există mai multe scenarii pentru toamnă, dar nu excludem nici formarea unei alianţe PLDM- PCRM. Şi o zic tranşant, fiindcă am mai auzit vorbe precum că participarea PD la o asemenea formulă ar facilita metamorfoza. Dacă o asemenea reformatare este deja decisă la nivelul celor două partide, PD nu are de gând să coparticipe şi se va retrage în opoziţie.

- Cum au apărut primele disensiuni între dvs. şi Ghimpu, pe de o parte, şi Filat, pe de altă parte?
- Deja în august 2009, când discutam formarea AIE 1, s-a întâmplat un lucru neaşteptat pentru mine. Ne-am înţeles că e confidenţial ceea ce vorbim, ca, peste o zi sau două, să înţelegem că unul dintre noi a făcut scurgeri premeditate de informaţii. Pe această cale se încercau presiuni, pentru ca la următoarea întâlnire să se propună să renunţăm la unele înţelegeri, care erau deja cunoscute opiniei publice… Adică, cineva venea cu sufletul deschis, iar alţii veneau cu şiretlicuri pe care nu pot să le agreez. Guvernarea de alianţă este o modalitate nouă pentru RM şi cere inteligenţă, toleranţă, să mai ştii să cedezi pe alocuri. Nu toţi, în egală măsură, au acest nivel de cultură politică.

„Foarte mult depinde de avizul Curţii Constituţionale”

- Săptămâna trecută, Valeriu Streleţ a declarat că PLDM nu vă mai vrea preşedinte. S-a motivat prin faptul că, pentru alegerea preşedintelui împreună cu opoziţia, sunt necesare modificări în acordul AIE. Cum comentaţi această declaraţie?
- Nicicum. Orice situaţie trebuie să fie discutată de către liderii AIE, iar orice modificare trebuie să fie fondată. Să ieşi la rampă, precum o face Streleţ, fără să spună care îi sunt argumentele, e periculos. Pe calea unor asemenea declaraţii neargumentate, ei demonstrează lipsa de capacitate a PLDM de a-şi respecta propriile semnături pe un acord politic, pe care l-au agreat acum şase-şapte luni. Este un comportament iresponsabil. Doar acordul AIE conţine nu numai candidatura pentru funcţia de şef de stat, ci este unul complex. Avem mai multe posibilităţi şi toate trebuie discutate, dar nu prin intermediul mass-media. Foarte mult depinde de avizul Curţii Constituţionale (CC), al cărui termen-limită este 6 octombrie. Dacă avizul este pozitiv, alegerea şefului statului se poate face prin interpretarea normelor constituţionale printr-o lege organică. Astfel, este posibilă deblocarea situaţiei, fără participarea opoziţiei. Avizul Comisiei de la Veneţia oferă o asemenea şansă. Dacă poziţia Curţii va fi alta, ne aşezăm şi discutăm. Declaraţii similare cu cele ale dlui Streleţ am auzit şi din partea unor analişti politici. Tare îmi pare că aceasta seamănă a fi o campanie regizată, care încearcă nişte presiuni asupra mea. Cuiva poate că îi este frică tare că CC va veni cu un aviz pozitiv.

- Credeţi că PLDM şi PCRM ar putea alege preşedintele înainte de a fi luată decizia CC?
- Orice este posibil. Încă în aprilie am zis că nu mă ţin morţiş de fotoliul de preşedinte. Şi, dacă avizul CC va fi negativ, putem încerca varianta unei candidaturi neutre. Dar dacă se doreşte o persoană apolitică la postul de preşedinte, şi funcţia propriu-zisă trebuie să fie una apolitică. Ea duce la un scenariu de modificare per ansamblu al Constituţiei în parlament. Fiindcă orice figură apolitică, venind la un post politic, peste o săptămână se transformă într-o clasică figură politică. Mai există căi. PL, de exemplu, a propus modificarea Constituţiei. Să nu uităm că şi colegii din PLDM, care astăzi spun că ar accepta şi alte candidaturi, vorbeau ieri despre modificarea Constituţiei sau referendum.

„Dl Filat, dacă tinde spre ceva, trebuie s-o spună direct”

- Poate că PLDM a făcut această propunere, fără a avea o înţelegere cu comuniştii?
- Toată situaţia, inclusiv rezultatele alegerilor locale, ne arată că a existat şi cred că mai există un dialog destul de amplu între ei. După alegeri, la propunerea PD de a semna un acord la nivel naţional privind cotele pentru preşedinţii de raioane, se ştie că reacţia PLDM a fost negativă. Acum avem o lecţie însuşită. Dacă acordul propus de noi avea să fie acceptat, în ultimă instanţă, aveau să câştige partidele din AIE. În consecinţă, singurul care a avut de câştigat este PCRM. Lucrurile sunt mult prea evidente ca să spunem că a fost o întâmplare.

- Atunci ce rost mai are să speraţi la negocieri cu PLDM?
- Noi avem un acord....

- Care mai e viabil?
- Dacă unul dintre noi consideră cu nu mai e viabil şi vrea să meargă cu alţii, să iasă la rampă şi să o facă... Bărbăteşte! Nu văd nimic în acest acord, care ar cere modificări. De ce să-l schimbăm?

- Ca să se ajungă la un consens cu opoziţia. Poate că nu Filat va fi candidatul?
- Într-un acord trebuie să priviţi totul per ansamblu. Este un document de echilibru şi nu poţi schimba doar un element. Să nu uităm că avem şi partenerul al treilea, PL, care, conform acordului, trebuie să preia funcţia de preşedinte de parlament. Şi, dacă se fac unele modificări, trebuie să se producă mult mai multe. Aceste iniţiative seamănă cu nişte tentative de intimidare, care urmăresc scopuri străine AIE. Pot fi acţiuni care ar veni să formeze argumente pentru PLDM ca să spună că nu mai poate lucra cu AIE şi se duce cu opoziţia.

- Aţi accepta propunerea lui Ghimpu de a vă schimba funcţiile cu Vlad Filat, în cazul în care premierul se vrea preşedinte?
- Parcă am face schimb de… cărţi sau de fotografii. Dl Filat, dacă tinde spre ceva, trebuie s-o spună direct şi deschis, dar nu să meargă pe calea diferitor analişti politici, prin Streleţ sau alţii.

„Să nu fie cu supărare…”

- Ce a stat la baza conflictului Filat-Plahotniuc, de la care a şi pornit marea dezbinare în AIE?
- Gândesc că este ceva care vine din trecut, nişte relaţii interpersonale. Ambii au venit în politică din domeniul de afaceri. Această competiţie, probabil, care a fost în trecut în domeniul de afaceri, acum se manifestă pe plan politic. Dar trebuie să cunoască o limită.

- Se ştie că directorul CCCEC a fost propus de PD. Se vorbeşte că şi funcţia de procuror general vă aparţine. De ce până astăzi au fost clasate sau trecute pe linie moartă toate dosarele deschise pe numele foştilor demnitari comunişti?
- Greu de spus. Nu sunt juristul, nici avocatul, nici procurorul. Da, dl Chetraru a fost propus de noi, însă postul de procuror general a fost precota AMN, după cum a spus şi dl Urecheanu.

- Se creează impresia că guvernarea actuală protejează comuniştii…
- Ar putea fi o concluzie făcută de dvs., dar nici o concluzie diametral opusă n-ar fi mai frumoasă pentru noi, ca ţară. De exemplu, că acţiunile Procuraturii Generale ar fi o comandă politică. Eu cred că procuratura, sistemul judecătoresc şi CCCEC, care sunt organe autonome, nu trebuie să muncească la comandă politică. Ele trebuie să se deranjeze nu de cine este inculpatul, dar să asigure că se face dreptate în această ţară…

- Toate astea se întâmplă doar la nivel de vorbe. Vă dau un singur exemplu, cel al mamei deputatului Petrenco, care are deschis dosar penal, dar care a fost anunţată în căutare internaţională doar după ce TIMPUL a scris despre aceasta.
- Să nu fie cu supărare. Eu nu am venit cu nicio indicaţie ce şi cum să facă procurorul, CCCEC sau SIS... Când încercăm, ca politicieni, să comentăm lucruri care ţin de drept, intrăm pe o zonă foarte sensibilă. Profesioniştii trebuie să răspundă la aceste întrebări. Şi se cer probe.

- Probe sunt, dar niciun folos... Profesioniştii nu găsesc răspuns la unele întrebări. Când ne-am interesat de ce au reacţionat cu atâta întârziere în cazul Petrenco, Procuratura spunea că astea sunt atribuţiile CCCEC, iar Centrul ne trimitea la Procuratură….
- Din nou ridicăm întrebări pe plan politic. Aş spune că există foarte multe cazuri, cu siguranţă, care nu au niciun fel de culoare politică, dar care ţin de corupţie. Repet: organele de drept nu trebuie să muncească la comandă politică. Lucrul acesta a fost în trecut şi voi fi mândru dacă se va termina pe durata guvernării noastre.

„O lege de două pagini n-am mai văzut”

- Şi dvs. aţi fost împotriva adoptării proiectului legii despre semnatarii Declaraţiei de Independenţă, propus de PLDM. Aţi accepta acest proiect într-o altă redacţie?
- O lege de două pagini eu n-am mai văzut. Toată lumea şi-a dat seama că iniţiativa aparţine ONG-ului „Parlamentul-90”, o bună parte din membrii căruia fac parte dintr-un partid din AIE. Se pare că proiectul vine să răsplătească pe cineva pentru careva servicii, întâi de toate - electorale. Când autorii insistau să supunem votului proiectul, mi s-a creat impresia că nu adoptarea propriu-zisă a proiectului ţine de interesele autorilor, cât însuşi procesul. Probabil, s-au angajat să iniţieze un atare proiect, fiind mai puţin interesaţi de rezultatul final. Da, semnatarii Declaraţiei de Independenţă trebuie să se simtă apreciaţi. Să ridicăm un monument în cinstea lor, să punem o placă sau să le afişăm fotografiile în parlament. Tot ce doriţi, dar nu paşapoarte diplomatice, funerarii din contul statului, birouri în incinta parlamentului.

- Ce credeţi că stă la mijlocul ultimelor neînţelegeri dintre Chişinău şi Comrat?
- Această situaţie pare a fi una complexă. Există legea privind statutul autonomiei, care, de-a lungul anilor, nu a fost respectată întocmai, ceea ce a trezit mereu probleme. Iar când vorbim de cunoaşterea limbii de stat, să nu uităm că dl Formuzal a cerut de foarte multe ori susţinere financiară pentru studierea limbii în autonomie, dar nicio guvernare nu i-a dat nimic. Ca să punem cerinţe, trebuie să asigurăm mai întâi şcolile alolingve cu numărul necesar de pedagogi de română, manuale şi materiale metodice.

Răspunsul lui Marian Lupu la întrebarea predecesorului său, Mihai Ghimpu: „În cazul în care liberal-democraţii continuă discuţiile cu comuniştii în privinţa alegerii preşedintelui RM, e posibilă demararea unor noi negocieri PD-PCRM”?

- Încă la mijloc de iulie am spus foarte clar şi tranşant că, dacă PLDM negociază şi are de gând să meargă cu PCRM, ei sunt oameni maturi, n-o să-i ţinem de mână, dar n-avem de gând să participăm. Respectiv, mergem în opoziţie.