Comentariu

Istoria unei fotografii trucate

Poza a fost redistribuită de un cunoscut expert local (Gheroghe Constandache) iar mai apoi a fost preluată și de presă (inclusiv de Timpul.md). Mai târziu, s-a constatat că de fapt poza era trucată, iar în realitate premierul Maia Sandu și-a ținut discursul pe fundalul tricolorului moldovenesc.

Desigur, această confuzie nu s-ar fi produs dacă serviciul de presă al Guvernului ar fi publicat pe pagina oficială https://gov.md/ro imagini oficiale de la eveniment. Nu este nici prima și nici ultima eroare care se poate strecura în presă. Se întâmplă și la case mai mari. Anul trecut s-a descoperit că Claas Relotius, jurnalistul anului de la publicația germană Der Spiegel, (titular a încă 11 premii), ani de zile și-a inventat propriile reportaje.

În cazul dat problema constă nu atât în eroarea presei de a prelua o poză trucată ci de ce acest „colaj” a fost unul atât de verosimil încât o asemenea confuzie a fost posibilă?

Răspunsul la această întrebare ține nu atât de actualul premier Maia Sandu ci de relația istorica dintre Chișinău și minoritățile imperiale din raioanele de sud ale Republicii Moldova și din teritoriile ocupate din stânga Nistrului. Acestea au fost, sunt și vor fi ostile independenței și aspirațiilor europene ale Republicii Moldova.

Spiritul evenimentului, de altfel ca tot ce se întâmplă în localitățile populate de găgăuzi are o pronunțată conotație neo-imperialistă rusească.


În această poză, postată de Igor Dodon pe FB, Premierul Maia Sandu este singurul personaj politic cu opțiuni prooccidentale. 

În anii luptei de emancipare națională, minoritățile rusești din Transnistria și cele din raionul Comrat au luptat deschis, cu arma în mână împotriva decretării limbii române ca limbă de stat și revenirii la grafia latină. În momentul când RM se pregătea să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, Igor Dodon, Irina Vlah și serviciile speciale rusești organizau la Comrat o veritabilă rebeliune secesionistă – așa-numitul referendum împotriva aderării la UE. Mai investighează cineva azi din ce surse „private” a fost organizat acel referendum?

După proclamarea Independenței, moldovenii le-au dăruit o largă autonomie găgăuzilor. Este cazul să menționăm că nici în perioada sovietică eu nu au beneficiat de așa ceva. Noțiunile de „Găgăuzia”, „bașkan” „drapelul de stat al Găgăuziei” etc., nu au existat niciodată până în 1994. Noi suntem acei care le-am oferit găgăuzilor toate acestea.

A auzit cineva la ceremonia de investire a dnei Irina Vlah, sau de la alți lideri locali de la Comrat un cuvânt de mulțumire moldovenilor pentru faptul că în 1994 le-au oferit autonomie și au creat aceasta entitate administrativă cu drepturi speciale?

Contextul geopolitic al guvernării „pro-europene” de la Chișinău

Astăzi puterea reală în țară îi aparține lui Igor Dodon, adică rușilor. Este doar o chestiune de timp până când măștile vor fi aruncate. Orice om cu mintea limpede înțelege clar încotro merg lucrurile. Așa deci, grație controlului total al rușilor asupra elitelor găgăuze, dar și a relației pe care dna Maia Sandu nu ezită să o afișeze cu forțele pro-ruse din Chișinău, imaginea trucată a părut a fi una destul de plauzibilă și chiar firească.

De ce premierul moldovean a felicitat găgăuzii în limba rusă din moment ce limba româna este limba oficială fie că vorbim de R. Moldova sau UTAG?

Nu putem trece cu vederea faptul că discursul dnei Maia Sandu a fost exclusiv în limba rusă, cu toate că autonomia Găgăuză are trei limbi oficiale: găgăuza, română și rusa. Este greu de estimat cât de tare au fost adulate orgoliile liderilor de la Comrat și a delegației de la Moscova cu acest gest, este în schimb cât se poate de clar că acest detaliu i-a bulversat pe oameni care judecă și care de fapt sunt alegătorii dnei Maia Sandu.

România și UE a investit sute de milioane de euro în localitățile populate de găgăuzi. La eveniment nu a participat niciun oficial al Uniunii Europene sau al României. De ce Guvernul n-a insistat ca la eveniment să fie invitat Ambasadorul României, ca un semn de recunoștință pentru milioanele investite în grădinițele găgăuze? Cat de confortabil s-a simțit dna Maia Sandu în compania lui Dodon, Greceanîi, Kosaciov și Mitropolitul Vladimir. Chiar crede ea că cineva din cei prezenți a apreciat gestul ei de vorbi în limba rusă?

Preluarea de către Igor Dodon, adică de către Rusia, cu voturile deputaților pro-europeni a controlului asupra întregului sistem de securitate, redeschiderea tranzitului pentru militarii ruși de la Tiraspol prin Aeroportul Chișinău, votul de la APCE pentru revenirea delegației Rusiei, intențiile de revizuire a Hotărârii CCM referitoare la limba română, intenția de semnarea a unui acord între ACUM și PCRM pentru alegerile locale, etc. creează un anumit fundal care face verosimilă orice cârdășie cu Rusia.

Spuneam la început că răspunsul întrebarea de ce atâta lumea nu a pus la îndoială veridicitatea acestei poze trucate ține nu atât de actualul premier Maia Sandu ci de relația istorică dintre Chișinău și minoritățile imperiale. Ea ține de lipsa de demnitate a liderilor post-independență: de la ciocnitul șampaniei dintre Snegur și Elțin, la scoaterea stemei de stat de pe peretele reședinței de stat în timpul întrevederii lui Șevciuk cu Filat și la felicitările aduse în limba rusă ex-comunistei Irina Vlah.

Emil Cioran numea complezența față de adversar ca o cochetărie a muribunzilor. De fapt, ieri la Comrat, Igor Dodon a dat start campaniei alegerilor locale și niciun discurs ținut în limba rusă sau un vot pro-rusesc la APCE nu-i vor face pe ruși să nu debarce cu prima ocazie guvernul Maiei Sandu și să învestească un Guvern 100% socialist.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *