Cu toate acestea, m-am decis să învăţ câteva cuvinte în romană. Eu sunt un realist şi ştiu că va fi dificil să dobândesc cunoştinţele de bază ale limbii române în perioada scurtă ce o voi petrece aici, dar obiectivul meu pentru timpul rămas este să învăţ cele mai importante expresii din viaţa de zi cu zi. Astfel încât să merg la magazin şi să procur ceva fără să utilizez dicţionarul sau să întreb: „Vorbiţi engleza?”.

Învăţarea unei noi limbi întotdeauna deschide orizonturi noi. Limba spune mult despre istoria şi originea culturală a unei naţiuni. Deci, pe lângă cele câteva cuvinte în română, voi dobândi, pe cât este de posibil, şi o cantitate de informaţie maximă despre acest teritoriu. După primele două săptămâni în Moldova, deja mă simt ca acasă… Ştiu că este nevoie de o voinţă de fier pentru a învăţa o nouă limbă, dar că acesta nu este punctul meu forte. De asemenea, aici sunt mulţi vorbitori de rusă şi aş dori să pot comunica cu localnicii atât cât este de posibil.

„Bună ziua” sau „Îmi pare rău”

Am început să învăţ expresii de bază precum „Bună ziua” sau „Îmi pare rău”. Pentru mine era important să învăţ şi fraze ca „Masa a fost foarte gustoasă”, să ştiu cum să mulţumesc gazdei mele… Cel mai dificil lucru este de a memoriza pronunţarea corectă. Cuvintele şi expresiile le pot învăţa din orice carte, dar pentru pronunţare am nevoie de ajutorul fie al localnicilor, fie de o carte audio.
Recent, într-un magazin am încercat să vorbesc doar în română, dar vânzătoarea imediat mi s-a adresat în limba engleză. Această experienţă mi-a sugerat că încă mai am nevoie de foarte multă practică.

Limba moldovenească?

Pentru un străin este dificil să înţeleagă unele singularităţi care există în fiecare ţară. Înainte de a veni în Chişinău, am căutat nişte informaţii despre această ţară. În câteva ghiduri de călătorie am citit că limba de stat este „moldovenească”, „un dialect al limbii române”. De la sosirea mea aici, în Moldova, am auzit oameni care spun că vorbesc limba română şi moldovenească. Ar fi un străin în stare să facă diferenţa între aceste limbi? Sunt ele total diferite sau au un nume diferit pentru acelaşi lucru?

În istoria Basarabiei există o mulţime de ocupanţi. Teritoriul Moldovei de astăzi, în perioada medievală a devenit un măr al discordiei dintre Rusia şi Imperiul Otoman, din motivul situării geografice a ţării. După aceea, o parte din teritoriul Moldovei a fost sub stăpânire rusă, iar cealaltă – sub conducere română. După cel de-al Doilea Război Mondial, Moldova a devenit parte a URSS. În această perioadă nu exista o limbă oficială. De facto, moldovenii erau nevoiţi să vorbească şi rusa, şi moldoveneasca. Aceasta din urmă era limba română scrisă în alfabetul chirilic. După ce, la sfârşitul anilor ’80, s-a deşteptat conştiinţa naţională, limba a revenit la grafia latină. Dar odată cu proclamarea Independenţei, limba moldovenească cu grafie latină devine limba naţională. Deci, care este diferenţa dintre limba moldovenească şi cea română în zilele noastre, în afară de denumirile lor?

Mai multe persoane cu care am interacţionat mi-au spus că ei vorbesc, pe de o parte, româna, iar pe de altă parte – moldoveneasca. M-am întrebat atunci de ce limba oficială nu este limba română şi dacă aceasta este o decizie politic motivată?