Până aici – nimic uimitor, dar – atenţie! – scriitorul s-a născut la Chişinău (în 1979), unde locuieşte şi acum. A publicat zece cărţi, majoritatea premiate şi traduse.
„Aştept cu nerăbdare instalarea bustului meu pe Aleea Clasicilor”
Fragment dintr-un interviu cu Vladimir Lorcenkov, realizat de Mihail Vakulovski
– Ai publicat până acum zece cărţi, care au adunat multe premii. La Chişinău se găsesc cărţile tale?
– La Chişinău nici măcar nu există o reţea de distribuţie a cărţii. Există vreo zece librării, cu o selecţie săracă şi defectuoasă. Dar orice carte – nu numai ale mele, orice carte – poate fi comandată din librăriile on-line sau de pe site-urile editurilor. E ieftin, rapid, comod. Dacă vreţi să citiţi – citiţi. Plângerile basarabenilor pe lipsa de librării, fapt pe care dau vina că nu citesc, sunt o tâmpenie. Trebuie să fii cinstit cu tine. La urma urmelor, nu faci nimic rău dacă nu citeşti:) Basarabenii nu prea citesc. Ei, nu e nicio problemă, noi nu pentru asta îi iubim.
– Ai vreo legătură cu lumea literară de la Chişinău sau te ţii departe de Uniunea Scriitorilor de la Chişinău etc.?
– Vai, Doamne, nu, bineînţeles că nu! Nu vreau să intru în nicio uniune scriitoricească, nu am nevoie de statutul de scriitor. Ca să mă îmbăt nu trebuie să mă duc neapărat la barul Uniunii Scriitorilor sau la ăla de la Casa Presei, unde unii, regulaţi de molii şi ţinându-şi pantalonii să nu le cadă, mai scutură din părul care le-a mai rămas, amintindu-şi tinereţea agitată. Eu sunt un lup singuratic. Sunt scriitor exact atunci când scriu. Ca să scriu o carte e nevoie doar de dorinţa de a o scrie. Nu am nevoie de nimic altceva, mulţumesc frumos. La Chişinău nu există lume literară. Mai bine zis, există – eu sunt lumea literară de la Chişinău. Dar eu mă am mereu pe mine.
TIUK nr. 34, 2012
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
