Lăutarii de la Pelinia

Tot pentru comparaţie: cel mai reprezentativ exponent al dinastiei Botgros – Nicolae Botgros – conduce cea mai bună orchestră de muzică populară din întreg spaţiul românesc, „Lăutarii”, iar cel al dinastiei Dascăl – Ion Dascăl – conduce vestita orchestră de muzică populară „Mugurel”. Ambele formaţii activează mai bine de patru decenii, actualmente – în cadrul Organizaţiei concertistice şi de impresariat „Moldova-Concert” de la Palatul Naţional din Chişinău.

„Academia” lui Toader Dascăl

Ca şi dirijorul „Lăutarilor”, care a făcut şcoală în taraful tatălui său – Dumitru Botgros, cel al „Mugurel”-ului a studiat la „academia” părintelui său, Toader Dascăl, cunoscut lăutar de prin părţile nordului, care conducea şi el un taraf, devenit colectiv-model, laureat al concursurilor raionale şi republicane. Astfel, primele lecţii de acordeon şi vioară Ion le ia de la tatăl său, iar de la vârsta de nouă ani a început a cânta pe la nunţi şi cumetrii. Eminent la învăţătură, prima „menţiune” a sa pentru activitate artistică a apărut în gazeta satirică a şcolii „Ariciul”, unde a fost desenat cu o tobă legată de gât. Gluma colegilor l-a jignit tare, dar nu s-a lăsat de muzică, aşa cum nu a făcut-o nici sora sa, Nina, care a studiat violoncelul, iar acum este profesoară de muzică la o grădiniţă de copii, dar nici fratele său, Petrică, ţambalagiu virtuoz, care a cântat în Orchestra Ansamblului de dansuri şi cântece populare „Joc” şi în cea condusă de fratele său – „Mugurel”.

Dascăl – pedagogul şi dirijorul

În 1967-1973, Ion Dascăl studiază la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”, la Secţia de teorie şi compoziţie, iar în 1975-1980 – la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”.

Ion Dascăl, acordeonist în Orchestra „Fluieraş”

Chiar din primul an de colegiu, conduce orchestra de muzică populară de la Şcoala-internat nr. 1. În anul II este la pupitrul dirijoral al Orchestrei „Mărţişor” de la Casa Tineretului din Chişinău, iar în anul III – angajat ca solist-instrumentist (acordeonist) în Orchestra de muzică populară „Fluieraş”, condusă de regretatul dirijor şi violonist Serghei Lunchevici. În 1972-1973 este dirijor al Orchestrei „Ciocârlia” de la Palatul Sindicatelor din Chişinău, iar în 1974 – dirijor al Orchestrei „Lăutarul” din Bălţi şi profesor la Colegiul de muzică din capitala nordului. Orchestra „Lăutarul” devine laureată a Festivalului Folcloric Internaţional al ţărilor dunărene şi a Festivalului „Holda de Aur” din România. De asemenea, ea a obţinut Medalia de Aur la Primul Festival Unional de Creaţie Populară. Dascăl-pedagogul îi are discipoli pe regretatul trompetist Valeriu Hanganu, solist în Orchestra „Lăutarul” din Bălţi, apoi, la „Lăutarii” din Chişinău, pe ţambalagiii Gheorghe Severin şi Ion Surguci, pe dirijorul Orchestrei Simfonice a Operei Naţionale, Nicolae Dogotaru.

De la „Lăutarul” la „Folclor”

În 1981, Ion Dascăl este invitat la pupitrul dirijoral al Orchestrei „Folclor” a Radioteleviziunii Moldoveneşti. Aici, dar şi mai târziu, de-a lungul carierei sale de peste patru decenii, el a dat viaţă mai multor cântece scrise în stil popular, completând Fonoteca de aur a Radioteleviziunii cu peste 1000 de creaţii ale sale – piese originale, prelucrări folclorice şi aranjamente muzicale pentru solist şi orchestră. „Cântecul şi dragostea”, „M-a trimis puicuţa ieri”, interpretate de marele rapsod Nicolae Sulac, „Drag mi-i satul Pelinia” (solist – Teodor Negară), „Lume, lume, gura ta”, „Bădişorul meu” (Tamara Chiţaniuc), „Are mama doi feciori”, „Eu la nuntă am venit” (Valentina Cojocaru), „Am o ţară şi un neam”, „Zâna mamei, Zână”, „Păhăruţ cu floricele”, „Nunta la boieri” (Zinaida Julea), „Tare-i bine pădurar”, „Mult îmi place să petrec”, „Merg prin sat, lumea mă-ntreabă…” (Nicolae Glib), „Hai, hai, cu căruţa…”, „Am plecat copil din sat”, „Am avut o surioară” (Mihai Ciobanu) – iată doar câteva dintre piesele devenite şlagăre, care sunt prelucrate, aranjate sau compuse de către el.

De la „Folclor” la „Mugurel”

În 1987 este invitat de către directorul Filarmonicii Naţionale, Mihail Murzac, să renoveze o formulă mai veche – taraful „Mugurel” al anilor ’60-’70, condus, pe atunci, de Valeriu Negruzzi (1966-1969), apoi de Alexandru Vacarciuc (1969) şi care-i avea ca solişti instrumentişti pe înzestraţii muzicieni Ion Ciobanu, Sergiu Cojoc, Ilia Raizman, Victor Bubliţchi, iar solişti vocalişti – Valentina Cojocaru, Maria Drăgan, Anastasia Istrati, Vasile Marin şi Ion Bas. În scurt timp, Ion Dascăl a creat o formulă nouă de orchestră, adunând în jurul său interpreţi şi solişti instrumentişti de valoare (Mihai Ciobanu, Nicolae Glib, Constantin Rotaru, Ana Barbu, Olga Ciolacu (voce), Timofei Rusu şi Igor Tofan (clarinet), Nicolae Robu şi Ruslan Andreev (trompetă), Gabriel Gronic (vioară). Tot aici sunt solişti instrumentişti şi cei doi feciori ai săi – Cătălin (nai) şi Marcel (vioară). De-a lungul existenţei sale, în colaborare cu Centrul Naţional de Creaţie Populară, orchestra a lansat mai mulţi tineri interpreţi: Lenuţa Gheorghiţă, Elena-Cezara, Lenuţa Condurachi, Mariana Tudoreanu, Rodica Buhnă, Angela Ciochină ş.a., înregistrând, împreună cu solişti de pe ambele maluri ale Prutului, peste 40 de CD-uri.
În februarie 2010, lui Ion Dascăl i s-a conferit titlul onorific de Artist al Poporului.

Cu soţia, cei doi feciori, nora Aurelia şi nepoţii Dănuţ şi Nicoleta

Mugurii familiei Dascăl

Absolvenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP), cei doi feciori ai dirijorului, Cătălin şi Marcel, au reuşit să strângă lauri la mai multe concursuri naţionale şi internaţionale. Şirul dinastiei Dascăl, însă, nu se termină aici. Astfel, soţia dirijorului şi mama celor doi feciori, Galina Dascăl, a fost dansatoare în Ansamblul „Fluieraş”, iar în prezent este profesoară la AMTAP. Soţia lui Cătălin, Oxana, a dansat în ansamblurile „Veselia” şi „Brâuleţ”. În prezent, ea creşte un copil şi îl aşteaptă pe cel de-al doilea. La rândul ei, soţia lui Marcel, Aurelia, a absolvit Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”, clasa vioară, iar actualmente este profesoară de muzică la o grădiniţă de copii din Chişinău. În familia Dascăl continuă să răsară muguri. Astfel, fiica Aureliei şi a lui Cătălin, Nicoleta, învaţă la Şcoala de muzică „Eugen Doga” din capitală şi este solistă în Corul de copii al Operei Naţionale, condus de Natalia Barabanşcicova.

Sunt sigur că despre dinastia Dascăl veţi mai auzi. Alţi muguri ai ei continuă să dea în floare!