Leo Rudenco: „Spectacolul „Douăsprezece scaune” este, de fapt, despre R. Moldova”

A debutat pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” cu rolul lui Mowgli, în regia lui Mihai Fusu. A jucat roluri importante: Iharev în „Jucătorii” de N. V. Gogol în regia lui Ilie Todorov, Astrov în „Unchiul Vanea” de A. P. Cehov (regia – Mihai Fusu); Tom din „Menajeria de sticlă” de T. Williams (Silviu Silvian Fusu); Voin din „Povești de familie” de B. Srbljanovic, Ștefan cel Mare în „Ștefan” de Anatol Gondiu (regia – Alexandru Cozub). A efectuat turnee în mai multe țări ale lumii: România, Franța, Germania, Italia, Rusia, Belarus, Ucraina, Egipt, Austria, Ungaria ș.a. A interpretat și roluri episodice alături de maeștri ai cinematografiei din România, Italia, Rusia, Canada, Ucraina.
 
Leo Rudenco s-a manifestat în teatru de la primele roluri. În 2002 a luat Premiul municipal al tineretului pentru merite deosebite în domeniul artei, iar în 2007, la Festivalul Național de dramaturgie – Premiul pentru cel mai bun actor în rolul lui Voin din „Povești de familie”. În 2012 i s-a conferit titlul de artist emerit.

Recent, el a jucat rolul lui Ostap Bender din spectacolul „Douăsprezece scaune” de Ilf și Petrov, montat de către regizorul Petru Hadârcă la Teatrul Național „Mihai Eminescu”. „Propunerea de a juca acest rol a venit de la regizor, care a făcut distribuția. Ideea spectacolului a apărut în ianuarie. Inițial, muzica urma să o scrie compozitorul Marian Stârcea, dar el fiind ocupat a realizat-o, destul de reușit, Valy Boghean.
Solicitat de TIMPUL, Leo Rudenco ne-a spus următoarele: „Abia încep să-l conturez pe Ostap Bender. S-a lucrat foarte complicat la acest spectacol pentru găsirea stilului și a genului în care va fi pus în scenă. Stilul lui a fost greu de găsit. Regizorul avea o idee, coregrafa Victoria Bucun – de asemenea, actorii – alta. Apoi a fost nevoie de timp ca să lucrăm cu Petru Hadârcă anume la căutarea unei idei clare pentru noi. Inițial, piesa n-avea un scenariu. Adaptarea acestui roman a fost făcută de Petru Hadârcă. Ea practic s-a conturat până în ziua premierei. Lui Petru îi revenea o parte importantă – să joace rolul lui Ippolit Matveevici, alias Kisa Vorobianinov. E complicat să faci un spectacol de la zero, să-l regizezi și să joci în el rolul central. Aici salvarea a fost din partea coregrafei, care a dat stilistică acestui spectacol, prin expresie corporală. Anatol Durbală, care a jucat rolul preotului, a adus o contribuție importantă în salvarea acestei montări”.

În spectacol joacă trei generații de actori – de la Viorica Chircă, Nicolae Darie, Iurie Negoiță până la Anatol Durbală, Sandu Leancă, Anișoara Bunescu, Ion Mocanu, Lilia Bejan, Ghenadie Gâlcă, Snejana Puică, Diana Dicuseară, Victor Nofit, Draga Drumi ș.a.

„Sperăm că publicul se va revedea în acest spectacol, pentru că noi, capitala Moldovei, suntem aidoma orașului Stargorod, o provincie coruptă, foarte asemănătoare cu urbea noastră. Noi avem mai mulți Ostapi Bender la Chișinău, dar mai neciopliți ca el. Ostap Bender nu era un criminal, ci un artist. Spectacolul este foarte actual pentru noi. Ultima replică a lui Bender este următoarea: „Timpul pe care-l avem reprezintă banii pe care nu-i avem”. Prin urmare, trebuie să acționăm. Spectacolul este, de fapt, despre R. Moldova”, a conchis Leo Rudenco.