Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la 20 Septembrie 2018
Abonamente

Editorial 25 Martie 2013, ora 13:02    Din editia print

Marime Font

Libertatea bolşevică sau Unirea cu România

Totul a început cu îmbarcarea lui Lenin şi a ciracilor săi într-un tren care a plecat din Zürich la Moscova. Un grup de oameni, hotărâţi să inginerească lumea şi să o schimbe cu forţa. 

 
 
 

Iar rănile provocate de faptele acestora nu s-au vindecat pe deplin nici la mai bine de 100 de ani de la ceea ce s-a numit Revoluţia din Octombrie. De fapt, nu a fost vorba de nicio revoluţie, a fost o lovitură de stat în buna tradiţie a conspiraţiilor care au împânzit Europa în tot secolul al XIX-lea. Grupări de oameni zguduite de viziuni inginereşti asupra lumii: dacă eliminăm o anumită componentă a societăţii, vom clădi o lume mai bună. Dacă adăugăm un anume ingredient, vom umple lumea cu dreptate. Doar că oamenii nu au fost niciodată simple rotiţe în mecanisme mai mari, oricât de mult au încercat inginerii societăţii să promoveze această idee. Lenin s-a văzut pe sine ca pe un mecanic şef al întregii omeniri, un mecanic al societăţii, singurul în stare să pornească motoarele unei ere noi.

Doar că întreaga istorie bolşevică este una a minciunii. Nu a existat nicio Revoluţie în octombrie 1917, a fost o simplă lovitură de stat, un puci al unei grupări restrânse care a preluat puterea. În buna tradiţie a iacobinismului, bolşevicii de la Moscova au proclamat libertatea popoarelor şi au declarat ca scop pacea mondială şi au declanşat un lanţ nesfârşit de crime. Au proclamat că imperialismul ţarist a fost aruncat la coşul de gunoi al istoriei şi au pus pe picioare un nou imperialism pe aceleaşi baze geostrategice – ţintele au rămas aceleaşi. Au desfiinţat Ohrana şi au înfiinţat CEKA.



Relaţiile României cu bolşevicii au fost rele de la bun început, iar evenimentele dintre octombrie 1917 şi martie 1918 trebuie cunoscute în detaliu pentru a înţelege cum şi de ce s-a ajuns la Unirea Basarabiei cu România. Pivotul relaţiei dintre România şi regimul bolşevic a fost bulgarul Cristian Racovski. Provenit dintr-o familie stabilită în România încă din timpul revoltelor antiotomane ale bulgarilor, Racovski a fost înainte de Primul Război Mondial şeful socialiştilor români. Prieten cu Troţki, mai apoi şi cu Lenin, Racovski s-a visat un lider al României bolşevice şi a încercat să facă printre români ceea ce a făcut Lenin printre ruşi. Începând cu octombrie 1917, România a devenit o ţintă pentru comandouri conduse de Simion Roşal care au încercat să îl asasineze pe regele Ferdinand şi să instaleze un nou guvern condus de Racovski. În paralel, trupele ruse din România au fost infiltrate cu agitatori bolşevici care au răsculat numeroşi soldaţi. Reacţia statului român a fost una absolut normală: conspiratorii şi atentatorii au fost arestaţi, trupele rebele dezarmate, îmbarcate în trenuri şi trimise în Rusia. România nu a devenit o „republică roşie” aşa cum visau strategii bolşevici. Represaliile nu au întârziat: ambasadorul român la Moscova a fost arestat şi tezaurul României a fost confiscat. Racovski a fost silit să îşi replieze operaţiunile antiromâneşti în Ucraina. Nu poate exista decât o singură concluzie: bolşevicii au declarat război României de la bun început. Iar Basarabia era în acel moment una din numeroasele provincii româneşti aflată sub ocupaţie străină. În plus, era cea mai recentă provincie smulsă, restul erau în componenţa unor imperii străine cu mult mai multă vreme înainte. Unirea Basarabiei cu România din anul 1918 trebuie judecată din prisma războiului declanşat de bolşevici, chiar dacă unii încă preferă să-i zică „eliberare” acestui război. 

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul