Q.D.: Nu, de altfel am prins doar ultima perioadă a guvernării Thatcher, dar între timp atât partidul, cât şi circumstanţele s-au schimbat. Când m-am alăturat conservatorilor, la început doar ca suporter în 1974, Partidul Laburist avea politici nesăbuite şi în acea perioadă chiar eram convins că Partidul Laburist greşea, fiindcă liderii laburişti credeau pe vremea aceea în naţionalizări şi nu erau de acord în totalitate cu asocierea la politicile comunitare şi nici cu menţinerea strategiei privind armele nucleare. Toate aceste politici au fost însă corecte sub Margaret Thatcher, dar după aceea lucrurile s-au schimbat şi laburiştii au fost cei care au mers pe calea dreaptă, iar conservatorii s-au răzgândit. Nu-mi pare rău că am părăsit tabăra conservatoare, fiindcă acum Partidul Laburist este cel pro-european şi cel care reuşeşte să păstreze în acţiunile sale echilibrul între protecţia socială şi rolul statului în economie.
Ce aţi câştigat schimbând partidul?
Q.D.: Mă simt mai bine acum, fiindcă principiile mele au rămas aceleaşi, dar nu le mai regăseam la conservatori, în schimb ceea ce gândesc se potriveşte foarte bine cu ceea ce fac laburiştii.
În România există o dezbatere intensă despre cei care pleacă de la un partid la altul şi care adesea nu o fac pe baza principiilor, ci a oportunităţilor.
Q.D.: Eu cred că un politician trebuie să fie în partidul în care crede, fiindcă scopul este atingerea unei agende politice sau realizarea scopului în care crezi. Nu poţi să rămâi într-un partid în care nu mai crezi, care nu te mai reprezintă, iar atunci când alegi să intri într-un partid o faci pe baza unor principii. Eu cred că în sistemele democratice partidele îşi pot schimba punctele de vedere, dar se întâmplă ca nu toţi membrii lor să fie de aceeaşi părere în acelaşi timp. Este ceva natural într-o democraţie ca oamenii să adere la un partid sau să-l părăsească atunci când nu-l mai reprezintă.
Destui politicieni români pleacă din partidele lor când acestea ajung în opoziţie sau sunt pe cale să piardă alegerile pentru a rămâne la putere.
Q.D.: Oamenii îşi schimbă partidul în situaţii diferite şi în vremuri diferite. Şi în Marea Britanie există o tradiţie a schimbării partidului, lucrurile acestea se întâmplă din când în când oriunde.
România şi Marea Britanie au un Parteneriat Strategic din 2003, care ar fi realizările şi lipsurile pe care le-aţi constatat până acum în desfăşurarea acestui parteneriat?
Q.D.: Parteneriatul Strategic dintre România şi Marea Britanie este foarte important, fiindcă am reuşit să lucrăm împreună în mai multe operaţiuni de menţinere a păcii, avem o cooperare bună în Afganistan. Sperăm să intensificăm această cooperare care este foarte bună şi în interiorul Alianţei Nord-Atlantice.
Vicepremierul rus, Dimitri Rogozin, care este şi însărcinatul special pentru Transnistria al preşedintelui Vladimir Putin, spunea nu demult că Rusia îşi va moderniza echipamentul militar din Transnistria. Regiune care se află la 200 de kilometri de graniţa cu NATO. Consideraţi că această declaraţie ar putea fi o ameninţare?
Q.D.: Nu înţeleg prea bine politica de apărare a Rusiei în această perioadă, nu înţeleg exact care este politica domnului Putin şi nu înţeleg de ce ar vrea Rusia să-şi întărească forţele în Transnistria. Totuşi, avem o bună cooperare cu Rusia.
În perioada interbelică Basarabia, devenită ulterior Republica Moldova, a fost parte a României. Vedeţi în viitor o posibilă reunificare, după modelul german?
Q.D.: Este o întrebare foarte complicată, pentru că Republica Moldova include şi Transnistria, un teritoriu care nu a aparţinut niciodată României. Dacă mă întrebaţi dacă Republica Moldova, care există în mod legal şi include şi Transnistria, ar putea să se alipească României, v-aş spune că este cel puţin problematic. Dacă mă întrebaţi dacă Basarabia, care a fost parte a României înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, ar putea să adere la Uniunea Europeană, acest lucru nu ar implica automat divizarea Republicii Moldova. Este foarte complicat, iar în final decizia ar trebui luată de oamenii care sunt implicaţi în această chestiune.
Secretarul de stat american, Leon Panetta, a avertizat recent că disputele teritoriale din estul Asiei ar putea degenera în război dacă provocările din zonă vor continua. Vă aşteptaţi să înceapă un război în acest an?
Q.D.: Nu, nu mă aştept la un război între China şi Japonia, dar sunt într-adevăr îngrijorări, pe fondul creşterii armamentului în zonă şi al expansiunii militare chineze, care produce tensiuni în această regiune considerată oricum instabilă din cauza regimului din Coreea de Nord. Personal, cred că nici guvernul chinez, nici cel rus n-ar vrea să înceapă un război.
CV
Lordul Davies a studiat istorie la Universitatea Cambridge, urmând şi alte cursuri postuniversitare la Harvard.
Intră în diplomaţia britanică imediat după absolvirea studiilor şi ajunge să lucreze ca diplomat la Ambasada Marii Britanii din Moscova. În 1987 este ales parlamentar din partea Partidului Conservator, iar în 2007 trece în tabăra laburistă. În cadrul Parlamentului, lucrează pe relaţia cu Departamentul de educaţie şi ştiinţă, face parte din Comisia pentru finanţe şi activează pe probleme de apărare, inclusiv legate de Irlanda de Nord. Ca membru al Parlamentului a susţinut ideea unei integrări mai ample a UE, dar şi implicarea Marii Britanii în războiul din Irak, creşterea taxelor şi autonomia şcolilor, respingând în acelaşi timp eliminarea numirii pe criterii ereditare a parlamentarilor din Camera Lorzilor.
Sursa: Romanialibera.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
