În al doilea, pentru faptul că ni s-a dat darul să ne desăvârşim în Adevăr – să devenim mereu mai buni, mai frumoşi, mai drepţi, mai liberi de ispite, rele şi grele, mai puternici în lucrarea de desăvârşire.
În al treilea, pentru că, prin darul desăvârşirii asumate, ne-am învrednicit de puterea de a desăvârşi însăşi acţiunea de desăvârşire – educaţia. Ca şi toate celelalte lucruri, date sau create, educaţia, prin care se obţine desăvârşirea, se poate desăvârşi ea însăşi.
De la Paştele din anul trecut, care ne-a venit cu luminarea fiinţei sociale din 7 aprilie, şi până la Paştele de anul acesta, educaţia în Moldova a demonstrat două lucruri.
Primul, că ea există şi că este mai puternică decât orice armă politică, ideologică sau militară. Cu condiţia să fie liberă. Tinerii care au schimbat vectorul social la 7 aprilie sunt prima generaţie a independenţei noastre politice, educată în libertate. Deşi încă mult limitată, totuşi:
în libertatea de acces la valorile care constituie matricea naţiunii române: la 7 aprilie au manifestat tinerii conştienţi că sunt români, tot ei au fost şi maltrataţi, şi omorâţi, cei de alte etnii nu figurează la ştirile zilei;
libertatea de a comunica – datorită internetului, şi nu numai, s-au autoorganizat, s-au adunat şi au manifestat – majoritatea adulţilor doar filmau evenimentul, iar de la cei care distrugeau am auzit un limbaj cu accent de penitenciar;
libertatea de a-şi revendica libertatea ca drept natural, adică firesc oricărui individ, obţinut prin naştere, care le-a dat curajul să iasă în stradă şi să conteste ultima (sperăm) mare minciună comunistă – rezultatul alegerilor parlamentare.
Iar noi, adulţii, mai puţin cei care azi ţin în mâini frâiele învăţământului, ne putem bucura că am participat fiecare cu cât a putut, la reinstaurarea unei educaţii (încă) libere.
Al doilea, care este demonstrat de primul lucru, că anume educaţia schimbă lumea, politicul arătându-se mai mult profitor al schimbărilor făcute de educaţie. Faptul că electoratul a votat actuala formulă a puterii politice este în cea mai mică măsură meritul celor care au fost votaţi şi-i în cea mai mare măsură manifestarea valorii obţinute prin educaţie a celor care au votat – sau n-au votat, că-i totuna.
Şi atitudinea politicului faţă de cei care i-au votat confirmă forţa deosebită a educaţiei în schimbarea lumii. Votanţii din învăţământ, fiind slujitori ai libertăţii prin vocaţie şi meserie, au aşteptat cel mai mult implicarea noului politic în schimbarea din sistem, dar n-au obţinut decât câţiva şefi noi şi o şi mai măiestrită manipulare, o şi mai dură dictatură, exercitate de vechii şefi, care şi la lectura acestei tablete vor schiţa în colţul gurii un zâmbet maliţios.
Ne bucurăm, dar, că educaţia, asemeni Sfintei Duminici din povestea lui I. Creangă, şi de data aceasta nu i-a atins cu aripa-i sfântă chiar pe toţi… Ştie ea cui să-şi împartă darurile!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
