Grigore Vieru, la oră de durere și mânie, îl numește pe sinistrul ministru al Culturii, Artur Cozma, matahală de speriat păsările cântătoare... Aș zice păsările tinereților noastre, dar nu mai zic, căci s-a topit „fulgușorul” idealurilor de la 1989, iar ceea ce se întâmplă azi în Basarabia mi-a făcut sufletul mai mohorât ca o toamnă trăită pe datorie.

Sinistrul Culturii Cozma nu e singura matahală în guvernul Tarlev. Ministrul de la Învățământ Țvircun e o altă matahală notorie, pusă însă să sperie nu păsările, ci limba română din licee. Sub domnia lui Voronin s-au perindat mai multe matahale la acest minister, cu actualul ministru Țvircun, însă la capitolul „moldovenism antiromânesc” se poate compara doar unul singur – Gheorghe Sima, primul gropar al Acordului de colaborare cu România în domeniul învățământului. Nu-mi place să urez asemenea epitete ca matahale, mai ales când știu că grădina limbii române geme de atâtea frumuseți. Dar nu pot, fiindcă trăim într-o epocă a matahalelor ideologice, puse acum la frontiera de la Prut, pentru a apăra interesele, eternele interese rusești în această regiune. Aceste matahale reclamă anume asemenea epitete.

L-am ascultat pe ministrul Țvircun pe 9 mai, în scuarul operei, deschizând un concert. Într-un imbecil discurs bilingv, din care partea „românească” a constituit de câteva ori – ufirit, în loc de oferit, din numele, în loc de în numele ș.a. Ministrul a numit ziua de 9 mai, ziua când s-a încheiat războiul dintre URSS și Germania, ...„sărbătoarea sărbătorilor”. Alaltăseară, am prins la televizor și alte perle ieșite din gura matahalei. Am descoperit cu uimire că sinistrul ministru nici nu poate rosti cuvântul liceu: el rostește lEceu, lEcee... Iată pe mâna cui a dat Voronin învățământul național.

De 16 ani, Basarabia este o cetate asediată. După prima biruință obținută de moldoveni în 1989, a început lupta pentru anularea ei. Toate executivele care au urmat după guvernul Druc au avut o singură misiune – să anihileze și să dezrădăcineze ideea de limbă română și spirit românesc. Anularea imnului „Deșteaptă-te, române”, faimosul congres „Casa noastră Republica Moldova”, articolul 13 din Constituție, declararea românilor basarabeni drept „minoritate națională”, „dicționarul” lui V. Stati, „monografia” lui V. Stepaniuc, „războiul titulaturilor început cu Liceul „Gh. Asachi”- iată doar câteva etape ale acestui asediu.

Și asediul va continua. Nu este exclus ca să avem niște mari surprize până la balurile de absolvire, în diplomele de bacalaureat figurând ca disciplină nu limba română, ci „limba moldovenească”. Cine va apăra învățământul din Basarabia de o asemenea rușine?

Dosarul intentat împotriva celor patru tineri de la Liceul „Gh. Asachi„ este, de facto, un dosar împotriva limbii române. Dar și împotriva României. Cred că, în sfârșit, și cei mai creduli și naivi partizani ai coaliției roșu-oranj au înțeles unde este dislocată „coloana a cincea” a Moscovei – în redacțiile ziarelor de opoziție sau în guvern, parlament și președinție. Aceasta pe de o parte. Pe de alta, conducerea oficială vrea tratat cu România. Cu certitudine, ultimele acțiuni antiromânești de la Chișinău sunt organizate anume în scopul de a forța România să semneze acest tratat. Nu încape îndoială că în spatele acestor acțiuni stă Moscova. Voronin, „prietenul lui Băsescu”, fiind „certat” cu rușii, se grăbește ca pe ultima sută de metri, care i-a mai rămas României până a trece pragul UE, să obțină semnarea tratatului. Că dacă România trece pragul UE – adio, tratat!

Există toate semnele că acțiunile antiromânești de la Chișinău se vor înmulți și se vor aprofunda. Împotriva limbii și curentului de gândire românesc vor fi scoase „trupe” noi – există încă multe matahale la Chișinău care-și așteaptă rândul să se manifeste pe prima linie a frontului ideologic rus-moldovenesc împotriva României!...

Asediul Basarabiei continuă. Câți vor mai rămâne pe baricade? Și cine anume? Cine va apăra Basarabia de matahalele scoase în prima linie de către „proeuropeanul” Voronin? Pot oare vreo două ziare de limba română să înlocuiască trupele organizate care ar trebui să apere Cetatea? Iată întrebarea la care ar trebui să răspundă intelectualitatea basarabeană, societatea civilă în general și, nu în ultimul rând, opoziția politică de la Chișinău aflată de la o vreme în cumplită criză de idei. Dar și de imagine.