Astăzi 25 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 08:16
Abonamente

Editorial 16 Noiembrie 2017, ora 08:21    Din editia print

Marime Font

Minciuna noastră cea de toate zilele

Când eram adolescent, citeam câteodată în revistele despre VIP-uri interviuri cu oameni cunoscuți. Nu mai țin minte ce ziceau ei, dar un singur lucru îmi atrăgea atenția.  

 
 
 

Întrebați despre viciile omenești, pe care le detestă cel mai mult, aproape toți vorbeau despre minciună și trădare. Într-un cuvânt, se refereau la aceeași pacoste, fiindcă trădarea este fiica de suflet a minciunii. Țin minte că stăteam atunci și mă uitam la fețele încostumaților din paginile lucioase și mă întrebam: oare cum și-au făcut ei nume și au ajuns atât de bogați prin muncă cinstită, fără a minți pe nimeni?

Monopolul asupra păcatelor

Întrebarea aceasta nu m-a lăsat în pace mult timp, până când mi-am dat seama că mulți dintre intervievații, care m-au pus pe gânduri în acei ani, erau în realitate niște iluștri mincinoși. Și nu era vorba că ei mințeau jurnaliștii, ci că, mai degrabă, erau posedați de un egoism tenebru, ajuns la fanatism, un egoism care, din păcate, își vede nimicnicia numai pe fețele cadavrelor noastre. Într-un cuvânt, omul care ucide nu vrea să fie ucis, hoțul nu vrea să fie furat, iar mincinosul nu se vrea mințit. Prin urmare, avem de a face cu un monopol imaginar asupra păcatelor omenești, care, unora dintre noi, le aduce o satisfacție copleșitoare – pe cât de fermecătoare pentru noi, pe atât de dezgustătoare pentru apropiații noștri.

Nu cred că există vreun om care să nu fi mințit niciodată, dar, cu toate acestea, fiecare neputință are o limită. Iar minciuna e o neputință prin esență, din simplul motiv că ea nu ne reprezintă ca pe ființe umane, ci este parte a unor năluciri, în încercarea noastră de a ne acoperi goliciunea sufletească.

Înșelăciunea a devenit un mod de viață

În ziua de astăzi, oamenii cinstiți sunt rarisime excepții. De regulă, în cel mai bun caz, aceştia sunt luați în râs, iar, în cel mai rău caz, sunt scurși de toate bunurile, pe care le deţin. Am ajuns într-o asemenea situație, pentru că minciuna a devenit mâncarea preferată a tuturor muritorilor sau piatra de temelie a lumii moderne. America a minţit o lume întreagă, când ne-a spus că a salvat Libia de Muammar al-Gaddafi și Irakul de Saddam Hussein, sub a căror conducere populația celor două state trăiau ca în sânul lui Avraam, în comparație cu dezastrul și sărăcia în care supraviețuiesc astăzi.



Cât ţine de noi, cetăţenii R. Moldova, pe de o parte, Occidentul ne minte că am putea deveni membri ai comunității europene, deși UE nu are în prezent alte tendințe de extindere decât spre Balcani. În aceeași privință, suntem induși în eroare și de guvernarea pe care o avem. Pe de altă parte, Kremlinul ne minte că am putea avea o viață de vis în Uniunea Vamală Eurasiatică, în care conflictele interne se țin lanț și unde, în mare parte, sărăcia tronează. În afară de aceasta, în timp ce toți luptă pentru drepturile omului, fiecare în parte se zbate pentru drepturile sale sau ale persoanelor pentru care primește bani să le apere. Nimeni nu apără drepturile săracilor și ale bolnavilor, ci toți își rup hainele de pe ei, promovând homosexualismul, feminismul, acuzațiile false de viol sau, într-un cuvânt, suicidul spiritual global. Dintre toţi aceşti luptători pentru drepturi, numai naivii nu-și dau seama că astfel sunt ei înşişi minţiţi, dar şi pe noi ne au de proști, promițându-ne un viitor european fantomatic în schimbul manipulării totale a conștiinței noastre.

Prietenia și iubirea sunt prezervative

Fiind o boală cu efecte fatale, minciuna coboară în acest mod de la nivel mondial la nivel național, apoi la nivel de grup și la nivel individual. Paradoxul este că toți mint în timp ce cred că ei nu sunt mințiți. Chiar și frumoasele sentimente de prietenie sau iubire s-au transformat în niște prezervative, pe care le folosim o singură dată, cât timp avem nevoie de serviciile unui oarecare om. Iar când dispare necesitatea, moare și omul. Chiar dacă, mai devreme sau mai târziu, viața ne dă în schimb o palmă la fel de dureroasă, noi adorăm să fim slăbănogi și umili în fața falsităţilor, pentru că rațiunea noastră s-a descompus într-atât, încât deseori suntem convinşi că minciuna ne poate face fericiţi, iar onoarea ne aduce doar pierderi.

Regretele târzii sunt ca frunzele toamna

Despre minciunile electorale nu are rost să vorbim, pentru că aici avem treabă cu un act de cerșetorie reciproc acceptată. Poporul este de acord să voteze pe oricine pentru un rachiu, iar oricine știe ce cântec să îngâne în momentul în care pune rachiul în poala milogului. Porcăria durează câteva săptămâni, după care ambele părți se uită pentru următorii doi-patru ani.

Putrezind în această stare, în zadar ne facem planuri că vom scoate țara sau lumea din impas. Nu se va întâmpla nimic, în afară de faptul că, odată cu anii, vom înțelege cât de mititei suntem. Și că regretele târzii, după cum scriam într-o carte, care nu țin minte cum se cheamă, sunt ca frunzele-n toamnă.  

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md