Nicolae Negru: Politica externă „echilibrată” transformă R. Moldova într-o punte spre nicăieri

Echilibrul din vorbe și dezechilibrul din fapte

Deși în vorbe echilibrul e dorit, faptele spun cu totul altceva, reflexele prorusești, antioccidentale ale socialiștilor sunt mai puternice decât angajamentele lor circumstanțiale proeuropene. Cu partener de alianță mai flexibil decât ACUM, din punct de vedere ideologic, ei se simt liberi în a-și demonstra preferințele geopolitice. O bună parte dintre deputații PD sunt proeuropeni conjuncturali și se pot înclina cu ușurință în direcția opusă.

Într-o perioadă foarte scurtă, iată un șir de fapte cărora nu li se potrivește epitetul „echilibrate”, ci dezechilibrate, servile, vasale, umilitoare, stupide, proruse, antistatale.

Spre o bază militară rusă

Chișinăul nu mai insistă ca mai înainte asupra retragerii necondiționate a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, acceptând, după placul Moscovei, sincronizarea plecării militarilor ruși cu găsirea unei soluții finale pentru rezolvarea conflictului transnistrean. Până la calendele grecești se amână, cu concursul aceluiași „guvern tehnocrat”, și transformarea misiunii militare de pacificare în una civilă, sub egida ONU sau UE. Prin schimbările de poziție, menționate mai sus, avem de facto acordul „guvernului tehnocrat” pentru instalarea unei baze militare ruse pe Nistru.

Mingea retragerii trupelor ruse e plasată (fals, artificial, șmecher-prostește) pe terenul Occidentului, căruia „guvernul tehnocrat” îi cere în prealabil recunoașterea neutralității militare a Republicii Moldova. Doar după ce va fi recunoscută pe plan internațional neutralitatea noastră militară, se vor coace premisele pentru rezolvarea conflictului transnistrean și va dispărea necesitatea aflării militarilor ruși pe Nistru, a declarat Dodon la New York și repetă ca un papagal Ciocoi, în ultima vreme.

Schizofrenia securității

Noul ministru al Apărării, Victor Gaiciuc, a participat, discret, la o reuniune a secretarilor consiliilor de securitate ale statelor CSI, în cadrul căreia s-au abordat, printre altele, probleme legate de„strategia și tactica SUA în domeniul securității cibernetice, imixtiunea americană în treburile interne ale altor țări”. Aceasta în condițiile în care NATO contribuie, prin proiecte concrete, la consolidarea apărării și securității cibernetice a Republicii Moldova, iar, printr-o hotărâre de Parlament, din 22 noiembrie 2018, este prevăzută „asocierea Republicii Moldova la Centrul European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride și Centrul de Excelenţă pentru Comunicare Strategică al NATO”. Să fie vorba despre tendință spre echilibru atunci când lupți împotriva celui care îți acordă ajutor la apărare? Mai curând e gest de schizofrenie.

Întoarcere „plenară” în CSI

Zinaida Greceanâi a refuzat să meargă la Kiev, unde s-au întâlnit președinții parlamentelor din statele Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică (GUAM), în schimb a participat zgomotos, la o întâlnire similară din cadrul CSI, la Sankt Petersbug, unde a declarat că „Republica Moldova se întoarce plenar în CSI”, de parcă ar fi plecat vreodată de acolo.

Dodon refuză din nou să se conformeze legii, blocând vânzarea terenului fostului „Stadion Republican” către SUA pentru construcția unui nou sediu al Ambasadei americane. Natura aparent sentimentală, nostalgică, reflexiv-antiamericană a acestui gest poate ascunde, în afară de dorința mistuitoare de a face pe placul Moscovei, și o explicație mercantilă: terenul respectiv o fi fost promis vreunui „investitor” rus.

Ceva nu e bine

Probabil, pentru ca „echilibrul” politicii sale externe să pară perfect, Dodon a acuzat SUA, la începutul acestei luni, într-un interviu acordat TASS, că l-ar fi adăpostit pe Plahotniuc pentru a-l folosi împotriva Rusiei? La 9 decembrie, Dodon urma să se întâlnească cu George P. Kent, asistentul adjunct pentru afaceri europene și eurasiatice al secretarului de stat al SUA, venit în vizită la Chișinău, dar întâlnirea anunțată chiar de Dodon pe Facebook nu a mai avut loc. Cu certitudine, nu din inițiativa lui Dodon, dornic să se afișeze cu orice oficial străin, pentru a crea aparența ieșirii din izolare, a recunoașterii sale pe plan internațional. E un semnal că ceva nu funcționează în relația moldo-americană, în perioada post-Plahotniuc.

Întrebat de „Europa Liberă” cum vede el „unde este locul Republicii Moldova în dialogul strategic dintre Est și Vest”, Kent a ținut să le reamintească autorităților de la Chișinău că vecinul lor din est nu e Federația Rusă, ci Ucraina, „o țară cu 44 de milioane de oameni”, și că SUA nu are nevoie de Republica Moldova pentru a comunica cu Rusia.„Pentru noi, (R.)Moldova nu este o punte de acces către nicăieri, (R.)Moldova este o țară cu care avem un parteneriat bun și puternic și cetățeni pe care vrem să-i susținem”, a subliniat oficialul american.

Punctul de sprijin greșit

Kent sugerează astfel că Chișinăul nu și-a ales corect punctul de sprijin pentru „echilibru” și riscă să-și consume energia în van, să transforme Republica Moldova într-o „punte” spre nicăieri, pe care nu va circula nimeni. Ar fi problema lui Dodon (și a lui Aureliu Ciocoi, și a lui Ion Chicu, ca „tehnocrați”) faptul că politica externă „echilibrată” denotă, în cel mai bun caz, amatorism, arată mai mult „șmecheră” decât inteligentă, dacă acțiunile lui ar stârni doar râsul și nu ar dăuna fatal statului, cetățenilor Republicii Moldova.

https://www.ziarulnational.md