Acum vreo şapte ani, pe când era responsabil de respectarea legislaţiei lingvistice în cadrul Primăriei Chişinău, a suferit grav într-un accident rutier, după care a rămas ţintuit la pat. La început, speranţa lui era de a merge în Germania sau în China, unde i se promiseseră anumite şanse de vindecare. Dar ea i-a fost spulberată, pentru că i s-a cerut o sumă mare de bani, iar şansele date de medici erau minime. Singura lui mângâiere a rămas scrisul. Vasile încă de pe timpurile studenţiei era un intelectual deosebit, ne aduna serile în lumina versurilor sale. După accident şi-a mobilizat cu greu mâna stângă pentru a-şi aşeza pe hârtie florile sufletului, surprize zilnice şi pentru soţia sa, Eleonora. Azi are editate trei cărţi – „Între iubire şi nimic” (2006), „Osanale la pachet” (2008) şi „Mesaje din orfelinat” (2009), ultima apreciată cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Aşteaptă apariţia unei alte cărţi, la o editură din România.
Iată un om care nu se plânge că soarta a fost nemiloasă cu el. În zi de ianuarie, poetul a sărbătorit o aniversare. Vreau să-i fie aceste rânduri ca o bătaie în geam: „Iartă-ne, Vasile, că ne bucurăm de viaţă fără tine…”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
