La ora publicării, denumirea ei nu mi-a atras atenţia, cu toate că eseul, în sine, m-a izbit prin vigoarea şi prin robusteţea şi soliditatea narării.
Dar iată că, după ce s-a mai scurs ceva apă pe Nistru, descopăr că, prin acest titlu, tânăra scriitoare a prevăzut ceea ce urma să se întâmple la Chişinău, adică nişte lucruri greu de presupus în euforia de după 7 aprilie. Eram şi eu prea vrăjit de farmecele revoluţiei din 7 aprilie ca să mai rezonez la denumirea cărţii domnişoarei Erizanu, care, în timp, s-a dovedit a fi profetică: cineva, într-adevăr, ne-a confiscat revoluţia. Atunci însă când a apărut cartea, denumirea eseului mi se părea a fi fantezistă şi epatantă; mi se părea că titlul îi făcea un deserviciu acelei cărţi curajoase şi foarte frumoase. Acum, îmi dau seama că tânăra scriitoare a văzut prin negura timpului ceea ce nimeni dintre noi nu ar fi vrut să admită că ar putea fi posibil. Din nou, şi pentru a câta oară, ei ne-au confiscat revoluţia, după ce au mai făcut acest lucru în 1989, în 1991, sau în 1994 şi aşa mai departe. Meritul cărţii Mariei-Paula e că a tras un semnal de alarmă în momentul când toată lumea era îmbătată de vinul revoluţiei.
Vizionarismul cărţii tinerei scriitoare nu se reduce doar la nivelul titlului, ci este conţinut de carte în ansamblul ei, tânăra scriitoare mai descriind în ea şi modul în care vom rămâne cu dinţii în soare. O altă calitate a cărţii e că este foarte bine scrisă.
Motivul revoluţiei din 7 aprilie l-am întâlnit în foarte multe texte literare, inclusiv eu am scris o piesă de teatru despre cum securiştii îi hărţuiau şi intimidau elevii unui liceu (o piesă pe care nici un teatru nu a vrut s-o monteze, habar nu am de ce), dar textul Mariei-Paula e că a prevăzut şi confiscarea revoluţiei.
Foarte mulţi se mai întreabă şi azi dacă a fost sau nu pe 7 aprilie o revoluţie: părerea mea e că a fost, altceva e însă – cine a profitat de pe urma ei.
După părerea mea, cartea Mariei-Paula mai conţine un îndemn, un îndemn implicit, un îndemn adresat tinerilor ca să-şi apere creaţia. Ei bine, iată că acum a sosit şi momentul când ar trebui s-o recitim pe Maria-Paula Erizanu şi să-i urmăm sfatul: cineva ne-a confiscat revoluţia şi asta înseamnă că o să tragă iar cortina pe Prut ca într-o tragedie de Shakespeare şi o să fim scoşi în afara istoriei. Oare nu ar fi timpul ca tinerii care au ieşit în stradă să-şi asume revoluţia din 7 aprilie, ca pe o creaţie de-a lor şi să şi-i adjudece? Eu cred că anume în această cheie ar trebui citit extraordinarul eseu al Mariei-Paula Erizanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
