Dreptul la replica
In numarul din joia trecuta al TIMPULUI, Mihaela Dorgan, pe care n-am avut nici onoarea, nici dezonoarea s-o cunosc, a publicat o relatare despre o intalnire captivanta cu subsemnatul la sediul redactiei „Moldova Suverana”. Autoarea nu prea stia initial cu cine a stat de vorba, ulterior insa m-a identificat dupa o poza din ziarul respectiv. Nu pot sa ma pronunt in privinta capacitatii dumneaei de a vedea sau identifica, dar am vaga banuiala ca domnisoara sau doamna a incurcat ceva.
Era imposibil sa ma intalneasca la redactia respectiva si acum vreo doua luni, cand colaboram cu „MS”, caci contactam cu ei aproape exclusiv prin intermediul postei electronice (presupun ca si la Cluj-Napoca s-a auzit ce e posta electronica). Dar de vreo doua luni incoace nu contactez nici pe aceasta cale cu „MS”, deoarece rubrica la care scriam a fost suspendata. Deci, imposibilitatea de a ma intalni pe culoarele „MS” „zilele trecute” se dubleaza, cel putin. Pentru cine vrea sa mai verifice daca a stat de vorba cu mine sau cu altcineva, precizez: sediul meu e de 29 de ani si ceva la revista „Saptamana” – cu telefon, computer, scrumiera, catel, purcel etc. Daca vi se pare ca ati stat de vorba cu mine in calitate de gazda la oricare alta redactie de pe Pamant, Jupiter sau Alfa-Centaur, consultati, cel putin, vreun oftalmolog.
M-a cam mirat faptul ca colegii de la TIMPUL n-au fost atenti la detalii si n-au remarcat ca interlocutorul autoarei era un domn „cu mustata”, iar subsemnatul e, de aproape un sfert de veac, invariabil un domn (sau, daca au ei o parere proasta despre el, un cetatean sau, horribile dictu, tovaras) cu barba. Responsabilul de numar m-a asigurat ca autoarea a fost intrebata daca e convinsa ca a stat de vorba cu cine crede si ca ea a raspuns categoric afirmativ. Sa amintesc de elementara regula a meseriei noastre ca verificarea presupune si consultarea celeilalte parti? Care parte nu era nici macar tare departe, ci chiar in raza „Orange”-ului si a tuturor concurentilor sai… S-ar fi putut incerca sa fiu contactat si la „Moldova Suverana”, in inexistentul meu birou de acolo si la numarul meu existent de telefon de acolo.
Cu riscul de a cadea sub incidenta tristei zicale conform careia „cel cu paguba e si cu pacatul”, presupun existenta unei rele-vointe din partea colegilor, bucurosi ca au prilejul sa mai apere cauza romanismului de un inamic atat de redutabil cum e subsemnatul. Despre faptul ca o cauza isi cam pierde aura nobletei cand e aparata cu mijloace josnice am putea vorbi cu alta ocazie. Despre viitorul jurnalistic al Mihaelei Dorgan nu pot spune nimic, dar daca va scrie la fel de veridic, onest si documentat ca in cele publicate la 21 ianuarie, mai ca i-as sugera sa se specializeze in descrierea intalnirilor cu OZN-urile si cu omuletii verzi care se zice ca le piloteaza. Viata e plina de subiecte, stimati (vorba vine) colegi, si e o atitudine cam risipitoare sa o traversam scriind si publicand bazaconii unii despre altii. Mai ales cand bazaconiile sunt rodul unor halucinatii sau, in cel mai bun caz, al unor confuzii sau neglijente.
Vsevolod Ciornei
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
