Cu toate ca era sarbatoare, miercuri, satul Samascani din Soldanesti parea pustiu. Pe oameni i-am gasit in curtea profesorului Ulian Razborschi – venisera, cu totii, sa-l petreaca in ultimul drum pe cel care a fost Omul Cetatii… Am venit si noi, de la TIMPUL, sa ne luam ramas bun de la un mare si sincer prieten al ziarului nostru, omul care, atunci cand intra in redactie, aducea lumina si intelepciune.
Ulian Razborschi a fost profesor de geografie si arta militara mai bine de 40 de ani. „Pentru el scoala a fost a doua casa”, afirma fosta directoare a scolii, Ecaterina Ungureanu. Aflam ca s-a stins din viata la varsta de 75 de ani, peste o saptamana de la moartea sotiei sale, Glafira. „Era omul saritor la nevoie, care stia sa descurce itele”, ne sopteste printre lacrimi un satean care merge, alaturi de noi, spre cimitir.
„Tata a avut de suferit mult din cauza comunistilor”, ne spune, cutremurandu-se de plans, fiul raposatului, Veaceslav, concediat din organele de politie de catre insusi ministrul de Interne, Gheorghe Papuc. „Om ca el mai rar”, ne confirma Larisa Baleca despre fostul ei profesor, Ulian Razborschi. „Mi-a fost ca un tata”, zice, la randul sau, nepotul raposatului, preotul bisericii din Cusmirca, Ioan Motanga…
Un sat ca toate satele Moldovei
…Astazi, la Samascani, oamenii traiesc zile incordate dupa alegerile din 29 iulie. „Ce se va intampla? Cum vom trai mai departe?”, acestea erau intrebarile cu care, printre lacrimi, ne asaltau satenii celui decedat. Se zice ca o parte din sateni au votat cu comunistii mai mult de frica – „comisarii” umblau de la casa la casa si-i amenintau pe batrani ca, daca nu vor vota cu ei, vor primi calosi in loc de pensii…
Si aici, ca in toate satele Moldovei, saracia a intrat in casele oamenilor. Buni gospodari, samascanenii isi ingrijesc ogoarele, dar nu au ce face cu roadele. Fermierul Mihai Nasu ne spune ca a luat in arenda 30 de hectare, a crescut o recolta buna de grau, dar nu are ce face cu el, pentru ca nu are unde-l vinde. „Este o batjocura fata de taran sa-i oferi 70 de bani pentru un kilogram de grau, ne spune el necajit. Tocmai de aceea, multi sateni isi iau lumea in cap si pleaca peste hotare”. Pensionarul Ion Hanganu, fost profesor, a ramas si el singur acasa. Fiicele si sotia au plecat sa munceasca in Italia. Acasa, ingrijeste de o prisaca si repara tehnica agricola a taranilor. Pe langa munca in gospodarie, mai zaboveste si la masa de scris. „Poetul nu-i un om ce scrie,/ Poetul lasa pe hartie/ Sufletul sau pentru urmasi”, zice el intr-o poezie…
Spre seara, ne pornim spre Chisinau. Mergem cu gandul ca am luat cu noi macar o parte din durerea celor care l-au pretuit pe Ulian Razborschi – unul dintre cei mai fideli cititori ai TIMPULUI. Omul luminii. Un optimist si un luptator.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
