Ştiu, înjurăturile îşi au locul lor, altfel ar fi dispărut demult. Orice limbă are o colecţie extrem de bogată de cuvinte şi expresii ofensatoare şi nu folosirea lor în scris sau în mass-media mă deranjează. Problema este că foarte mulţi români confundă Basarabia cu înjurăturile ruseşti şi le aduc pe acestea în prim-plan ca pe un fel de demonstraţie: „Vedeţi? nu mai sunt români în Basarabia, toţi înjură ruseşte”. Pe lângă asta există şi varianta îndulcită a acestei presupuneri calomnioase: Basarabia este altceva decât România, este o sinteză ruso-română, mat-ul rusesc (înjurătură – rus.) este cea mai bună dovadă.

Aici trebuie să mă folosesc de exemplul profesoarei Alexandrina Cernov de la Universitatea din Cernăuţi, exemplu prezentat la Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români desfăşurat în Serbia. Profesoara Alexandrina Cernov a readus în atenţia noastră memoriile unui austriac trăitor în Bucovina care avea o servitoare ce vorbea la fel de prost româna, ucraineana, germana şi maghiara. Femeia se exprima într-un idiom aglutinat la maximum, folosea cuvinte şi structuri gramaticale alese aleatoriu din toate limbile folosite în Bucovina habsburgică şi nu ar fi fost în stare să se exprime limpede şi coerent într-o singură limbă din cele patru. În plus, aceeaşi femeie nu putea spune cărei etnii îi aparţine – îi lipsea orice fel de ancoră etnică.

Eu cred că acelei femei i-ar fi fost imposibil să meargă la şcoală cu un astfel de bagaj lingvistic. Ordinea se naşte din haos, dar este nevoie de un cheag, de o drojdie care să înceapă să pună lucrurile în ordine. Unui om în mintea căruia se îngrămădesc patru limbi deodată îi va fi imposibil să înţeleagă un curs de fizică sau de matematici superioare. Ar avea mai întâi nevoie de o desţelenire lingvistică prin care să i se asigure stăpânirea temeinică a unei singure limbi, abia apoi i se vor putea deschide porţile cunoaşterii. Unii s-ar repezi să spună că aglutinarea aceasta a limbilor reprezintă un fenomen al viitorului, omul desprins din chingile etniei ar fi cu adevărat liber. Doar că în realitate un astfel de om, lipsit de capacitatea de a stăpâni cu adevărat fie şi o singură limbă, este condamnat la veşnică servitute, este blestemat să rămână la marginea societăţii, acolo unde amestecătura de cuvinte îi poate fi de folos, însă ascensiunea îi este interzisă.

Acest „homo bucowinensis” este predecesorul lui „homo sovieticus” - „homo sovieticus” clădit din plămada mat-ului, a argoului puşcăriilor sovietice, a limbajului dur din Armata Roşie, a jargonului împănat cu înjurături folosit de muncitorii necalificaţi sau prost calificaţi din uzinele URSS. Îmi spunea un prieten că în realitate basarabenii vorbesc foarte prost limba rusă, cu multe dezacorduri şi greşeli grave care îi deconspiră imediat în faţa unui vorbitor nativ. Limba rusă a capodoperelor literare şi cercetării ştiinţifice a cam rămas în afara Basarabiei, iar nişte rătăciţi descoperă înjurăturile subsolului rusesc şi cred că ar reprezenta adevărata esenţă a culturii dintre Prut şi Nistru. Nimic altceva decât o nouă încercare de decerebrare a unui întreg popor.