Un veteran al războiului de pe Nistru care, după ce lucrase câţiva ani în Israel, a revenit acasă. Nu pentru că l-a alungat cineva, zice, chiar o ducea foarte bine acolo, încât, la un moment dat, voia să-şi aducă în Israel şi familia. Dar nu a îndrăznit să facă acest pas, pentru că în Moldova avea o casă, fraţi, grădina părintească. Acum, revenit acasă, munceşte tot la construcţii şi, cu siguranţă, câştigă mult mai puţin, dar nu i-am citit disperare în ochi.
Acelaşi sentiment l-am avut faţă de o vânzătoare de mere de pe strada Varlaam din Chişinău, pe care autorităţile şi concurenţii o alungă dintr-un loc în altul la Piaţa Centrală, ca, până la urmă, să ajungă să vândă tot pe asfalt… La vârsta de 35 de ani, are trei copii, dar şi o perioadă îndelungată de muncă la pieţele din Moscova. S-a întors la baştină din cauză că i s-a agravat starea sănătăţii. În satul natal a înjghebat câteva sere unde împreună cu soţul cultivă legume. Toamna şi iarna vinde mere. Afirmă că la Moscova nu s-a simţit niciodată atât de umilită ca aici, în Republica Moldova. Şi totuşi încearcă din răsputeri să-şi crească copiii, să plătească facturile astronomice şi să-şi vândă marfa proprie.
Într-o ţară atât de debusolată, astfel de oameni merită tot respectul nostru…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
