Consider că războiul în lumea ortodoxă nu a fost pornit acum de către Ucraina, după cum scria TIMPUL în numărul trecut, ci prin anii 2008-2009 de către Biserica Ortodoxă Rusă, în persoana Patriarhului Kiril. Imediat, cum a venit la putere, acesta a atacat lumea ortodoxă pe mai multe fronturi. Voi menționa mai jos doar câteva dintre acestea.

Kiril a început cu reanimarea dogmei inventată încă de Rusia Țaristă despre „mesia poporului rus” și politica rusească, despre „a treia lume” în lumea creștină. Istoria a demonstrat că aceste dogme sunt niște pârghii geopolitice, îmbrăcate în straie duhovnicești. Kiril le-a folosit pentru a demonstra Constantinopolului că „primul printre ortodocși” nu mai este Ecumenicul Patriarh Bartolomeu, ci Patriarhul Bisericii Ruse, care este și cea mai mare biserică ortodoxă din lume. Am scris despre acest război al Moscovei cu Constantinopolul în cartea „Basarabia! Libertatea și progresul vin de peste Prut”, apărută în două ediții, în 2011 și 2012.

Disputa din 2009

Amintesc că atunci, în 2009, reacția Constantinopolului a fost directă și civilizată. Arhimandritul Makarios Grinizakis le-a amintit rușilor că anume Constantinopolul, în persoana Patriarhului Ieremia al II-lea, a dăruit Moscovei în 1589 dreptul de a se numi Patriarhie, ca parte componentă în ierarhia ortodoxă, subliniind că nu există niciun fel de texte canonice, care ar stipula că Moscova este fixată în Patriarhia Bisericii Ortodoxe și că Moscova niciodată nu a ocupat locul Romei. Dacă ar fi nevoie de așa ceva, s-ar fi menționat în 1054, imediat după Marea Schismă a creștinilor.
Încă ceva au afirmat în 2009 cei de la Fonar (reședința Patriarhului Ecumenic Bartolomeu). Și anume că, în pravila nr. 28 a Soborului Halchidon, este fixată întâietatea Constantinopolului în lumea ortodoxă, recunoscută în 2008 și de către Patriarhul Alexei al II-lea al Rusiei. Tot atunci Fonarul i-a atenționat pe ruși că „încalcă canoanele sfinte ale bisericii și balansează pe marginea ereziei și absurdului”. Aceste trimiteri la adevăr l-au liniștit puțin pe Kiril, însă nu pentru mult timp.

Cred că Biserica Rusă preferă păgânismul

A urmat doctrina despre „Russkii mir” (lumea rusă), o idee geopolitică expansionistă și foarte periculoasă a Bisericii Ruse, care urmărește restabilirea și lărgirea imperiului sovietic. Și această doctrină argumentează, a câta oară, că BORu este, pur și simplu, un departament geopolitic al Kremlinului. Mai mult, dacă pentru a dezmembra și a cuceri lumea, imperiul sovietic s-a bazat pe principiul ideologic, Biserica Rusă folosește pentru aceeași misiune principiul teritorial – „teritoriul canonic al BORu”. De parcă R. Moldova, Ucraina, Georgia și țările în care o parte dintre biserici sunt subordonate Moscovei ar fi și teritorii ale Federației Ruse. Efectul acestei doctrine expansioniste l-am văzut în 2014, când duetul geopolitic Putin-Kiril a declanșat două războaie: unul rece și mondial, iar altul fierbinte și nedeclarat Ucrainei, dar care este distrugător și se apropie de Basarabia. Acest război nedeclarat a consolidat și lupta unor biserici naționale pentru independență.

În lumea ortodoxă există de mai mult timp două torente ale creștinilor: cel grecesc, care ține cont și de progresul civilizației umane, și cel conservator, numit și rusesc, care respectă calendarul vechi. Datorită activității geopolitice a lui Kiril, conservatismul a devenit mai mult politic, decât duhovnicesc, iar însăși Biserica Rusă cred că tot mai mult preferă păgânismul, pe care consider că l-a demonstrat în anul curent poporul rus. Pentru prima dată în istoria contemporană a Federației Ruse au fost efectuate investigații sociologice pe întreg teritoriul țării, pentru a determina ordinea și importanța sărbătorilor spirituale. Pe primul loc s-a plasat Deni Pobedî – ziua victoriei în al Doilea Război Mondial, adică sărbătoarea generalului Kalașnikov. Locul doi i-a revenit altui general rus, pe nume Moroz, sărbătorit de Anul Nou, iar Paștele și Crăciunul se află pe locurile trei și patru. De aceea nu-i de mirare că mulți ruși insistă ca Stalin să fie declarat sfânt și să i se facă icoane.

Consider că Patriarhul Bartolomeu nu a făcut politică

Decizia Constantinopolului de a recunoaște independența Bisericii Ortodoxe Ucrainene față de Moscova este legitimă și Bartolomeu își îndeplinește funcția pe care o are. Patriarhul Ecumenic a urmărit constant și a studiat soarta bisericii ucrainene și politica Patriarhului Kiril, care ar fi fost obligat să înlăture dezmembrarea din această țară și să contribuie civilizat la recunoașterea independenței. Această activitate a Fonarului este prezentată în scris într-un volum de circa 1000 de pagini, pornind din secolul al XIV-lea, când conducerea Kievului a fost transferată la Moscova, fără consimțământul Constantinopolului, și terminând cu ultimii 25 de ani de scindare a ortodoxiei din Ucraina independentă. Datorită politicii Patriarhului Kiril, această divizare, în loc să fie depășită, s-a agravat începând cu anul 2014.

În baza acestor studii și concluzii, în perioada 1-4 septembrie 2018, a avut loc Sinaksisus (Soborul Arhiereic) al Constantinopolului, care a decis că situația din Ucraina nu mai poate fi lăsată sub puterea Moscovei, iar Biserica Ortodoxă Ucraineană merită, în sfârșit, să obțină autocefalia. Rămâne ca Bartolomeu să semneze Tomusul (Decretul), care, în fond, este pregătit.

Consider că Patriarhul Bartolomeu nu a făcut politică, dar că el, în baza funcției pe care o are, a intervenit pentru a face ordine și a instala pacea și stima reciprocă în cadrul Bisericii Naționale a Ucrainei, care se mișcă spre independență încă din sec. al XIV-lea. Politica și geopolitica Patriarhului Kiril a dezmembrat circa 300 de milioane de ortodocși din lume în două părți egale, și ce va urma încă nu se știe. Drept dovadă, servește reacția Atosului, care i-a refuzat șefului Cancelariei lui Kiril, mitropolitului Varsanufie, să obțină viză. Ziarul moscovit „Nezavisimaia gazeta” din 10 septembrie 2018 constată cu acest prilej: „Московский Патриарх рискует из духовного объединения превратится в департамент по воспитанию державного духа, символов чего станет храм цвета хаки в парке „Патриот”. Ar însemna aceasta că Rusia ar putea avea alt patriarh? Totul depinde de Putin.

Bisericile ortodoxe independente s-ar putea apropia de Vatican

Expansionismul politico-religios al Kremlinului și al Bisericii Ortodoxe Ruse ar putea, în viziunea mea, să apropie mai multe biserici ortodoxe independente din lume de Vatican. Când sporește numărul islamiștilor, iar invazia acestora în Europa pare să nu aibă sfârșit, catolicismul rămâne o forță majoră a creștinismului în lume. Cu atât mai mult, cu cât numărul catolicilor crește, iar cel al ortodocșilor este în scădere, conform unor date.

Nu pot fi indiferenți de ceea ce are loc în lumea creștină nici ortodocșii din R. Moldova, nici cei din Nordul Bucovinei. Evenimentele și procesele periculoase, declanșate de patriarhul Kiril în cârdășie cu Putin, sunt doar începutul războiului provocat de ei. În aceste tragice și periculoase perspective, îi dorim bisericii noastre clarviziune, ca să se debaraseze de politică și să se întoarcă cât nu e târziu cu fața spre Biserica Neamului Românesc în mișcare pașnică, democratică și legitimă spre întregirea țării cu frații de o istorie, un sânge și o limbă, către Neamul ce a ocrotit-o pe parcursul istoriei și pentru care strămoșii s-au jertfit, aducându-i recunoștință și stimă în lumea cea mare a ortodoxiei încă din anul 1401, dar nu din 1812 sau 1940, cum a afirmat, nu o singură dată, Patriarhul Kiril, care s-a dovedit a fi un slujitor devotat al expansionismului imperial.

Sergiu I. Chircă,
Om Emerit din R. Moldova,
membru de onoare al Academiei Române,
profesor universitar

PĂREREA TA CONTEAZĂ:

Am primit acest articol la redacție, după ce săptămâna trecută am publicat un material amplu despre conflictul dintre patriarhii Constantinopolului și Moscovei, PF Bartolomeu și, respectiv, PF Kiril, cu privire la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Am decis să publicăm textul, pentru că se referă la un subiect pe cât de sensibil, pe atât de important într-o lume bântuită de războaie și crime, după cum este și cea de astăzi.

Menționăm că părerea autorului nu coincide neapărat cu cea a redacției. În același timp, anunțăm cititorii că ZIARUL TIMPUL este gata să publice și alte texte argumentate cu privire la neînțelegerile actuale din lumea ortodoxă.