Declarate monopol al statului, pădurile, de facto, sunt monopolul unor oameni care prin mită și protecție au ajuns „lucrători silvici”. Aceștia fac ce vor cu „pădurile lor”, pentru că ele nu mai sunt ale statului, ci ale pădurarilor și ale șefilor pădurailor. Se fura din gros și pe vremea lui Voronin, dar azi se fură și mai din gros. Și după tragedia din Pădurea Domnească pădurile sunt „zona de relaxare” a „slugilor poporului” de la Chișinău. Sâmbetele și duminicile aceste slugi pescuiesc și împușcă sub statala monitorizare a șefilor raionali, responsabili mai mult de gastronomie, decât de ecologie, mai mult de băutură cât de silvicultură… Un meșter buni de glume îmi spunea zilele acestea că pe unele porțiuni ale șoselei Poltava, de prin preajma satelor Ulmu, Condrița, Căpriana, Lozova ș.a., este periculos să circuli, fiindcă „șuieră gloanțele ca în „44, pe timpul operației ”Iași-Chișinău”… Și a mai adăugat mucalitul meu partener de dialog că autoritățile statului ar trebui să prevină părinții care pleacă cu copii la studii în România să evite această porțiune de drum si să meargă spre vama de la Leușeni prin Hâncești… Asta în cazul în care în codrii Hânceștilor „nu șuieră gloanțele”.
Evident, cunoscutul meu exagerează. Dar nu prea mult. Fiindcă realitatea rămâne realitate: în pădurile Moldovei se fură ca în codru…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
