Astăzi 18 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 14:03
Abonamente

Comentariu 3 Martie 2011, ora 05:30    Din editia print

Marime Font

Pericol pentru presa românească din afara României

Din oraşul Gyula din Ungaria până la Chişinău, Republica Moldova, sunt aproape 850 de kilometri în linie aproximativ dreaptă. Pleci dintr-un oraş locuit de români din altă ţară decât România şi ajungi (trecând prin multe alte oraşe locuite de români) în alt oraş românesc, de data aceasta din a treia ţară, R. Moldova. Şi acesta nu este singurul punct comun între Gyula şi Chişinău. În toamna anului trecut, a fost făcută o altă legătură între cele două oraşe în persoana ziaristei Eva Iova, care a primit la Chişinău de la preşedintele interimar Mihai Ghimpu premiul Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Pentru cei care nu au auzit de Eva Iova trebuie să spun că este redactorul-şef al săptămânalului „Foaia Românească”, revista românilor din Ungaria - o publicaţie care nu este cu nimic mai prejos de orice altă publicaţie din spaţiul românesc. De ani de zile, citesc în fiecare săptămână editorialele semnate de Eva Iova. Multe dintre ele contondente, scrise cu nerv - dar de fiecare dată scoţând la iveală probleme reale -, aceste articole i-au atras multe probleme semnatarei. Temele abordate: etno-businessul, adică ocuparea poziţiilor de conducere din structurile de conducere ale minorităţii române de către etnici neromâni şi pericolul constant al asimilării românilor din Ungaria. Nu de mult s-a încercat suspendarea finanţării revistei, Eva Iova a trebuit să treacă printr-un proces de calomnie (pe care l-a câştigat). Pe scurt, ziarista româncă din Ungaria a avut de înfruntat toate problemele grave ale breslei jurnaliştilor.

Însă nimic din toate acestea nu anunţa articolul Evei Iova din cel mai recent număr al „Foii Româneşti”. Eva Iova anunţă că nu va mai scrie editoriale, că va renunţa la articolele de opinie. O frază din acest ultim editorial este de natură să stârnească îngrijorare: „În lumea în care trăim noi azi, foarte uşor se poate băga pumnul în gura unui jurnalist prea gălăgios şi incomod. Cu toată democraţia şi libertatea presei, cu care ne place să ne lăudăm, există totuşi acea putere care poate elimina oricând din joc o persoană incomodă”. O frază de-a dreptul alarmantă, mai ales că vine din partea unui ziarist a cărui publicaţie a traversat pericolul unei suspendări financiare şi a trecut prin furcile unui proces de calomnie. Şi mai îngrijorător este faptul că se întâmplă într-o ţară membră a Uniunii Europene.



La Bucureşti (şi de multe ori şi la Chişinău), presa în limba română este considerată ca fiind ceva garantat. Mulţi români din România şi R. Moldova consideră informaţia ca un produs oferit gratuit - şi de multe ori cad în capcana dezinformărilor, manipulărilor şi non-informaţiei. Însă pentru alte sute de mii de români presa în limba română nu este o chestiune garantată, ceva care să vină de la sine. În Serbia, Ucraina, Bulgaria practic nu există presă în limba română - sau dacă există are mai degrabă forme simbolice, pentru acoperirea unor obligaţii stabilite prin tratate internaţionale. Nimicirea oricărei publicaţii în limba română, de oriunde ar fi ea, înseamnă o scădere a capacităţii limbii române de a se menţine vie în acel loc. De aceea, cred că prezintă interes pentru Chişinău ceea ce se întâmplă la 850 de kilometri depărtare, în Ungaria, în oraşul Gyula, unde se vorbeşte româneşte.

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md