Personalitatea zilei. Lidia Lipcovscaia, steaua basarabeană a operei

publicat în Muzică pe 5 Martie 2014, 07:08

Celebra cântăreaţă de operă, soprană de excepţie şi profesoară talentată, Lidia Lipcovscaia s-a născut la 28 aprilie 1884, în familia profesorului Iakob Lipcovschi, în satul Babin, judeţul Hotin. 

 Calităţile sale vocale au fost apreciate de la o vârstă fragedă. În luna august 1896 Lidia Lipcovscaia este admisă la Gimnaziul de fete „Mariinsky” din Kameneţ-Podolsk. La scurt timp după înscrierea în corul bisericesc al gimnaziului, localnicii remarcaseră timbrul său care suna ca un cristal. După absolvirea gimnaziului, în anul 1901, se înscrie la Conservatorul Imperial din Petersburg (1903-1906), unde studiază canto cu profesoara N. A. Ireţkaia.
 
Anii de studii, fructificarea talentului, dar şi munca asiduă au dat roadele aşteptate: proaspăt absolventă a Conservatorului, Lidia Lipcovscaia, la invitaţia Direcţiei Teatrelor Imperiale, debutează pe scena celebrului Teatru „Mariinsky” cu partiţiunea Gildei din opera Rigoletto de G. Verdi. Debutul a avut loc în luna aprilie 1906 şi deja în luna mai tânăra interpretă semnează un contract cu această instituţie. După un an petrecut la Teatrul „Mariinsky”, Direcţia Teatrelor Imperiale îi oferă Lidiei Lipcovscaia o bursă de studii în Italia, unde se perfecţionează la „Scala” din Milano, studiind repertoriul de belcanto cu dirijorul Vittorio Vanzo.

În urma neînţelegerilor cu direcţia teatrului, în anul 1909, pe data de 19 aprilie, Lidia Lipcovscaia pleacă la Paris, unde îşi începe, de fapt, faimoasa carieră internaţională.

În anul 1911, după succesul din America şi Europa, artista semnează un contract de doi ani cu Direcţia Teatrelor Imperiale, devenind iarăşi pentru un an solistă în trupa Tetrului „Mariinsky”, apoi în anii 1914-1915 – solistă a Teatrului muzical-dramatic din Petersburg. În această perioadă interpreta cântă alături de: Feodor Șaleapin, D. Smirnov şi Baklanov la Sankt Petersburg; este invitata lui S. Deaghilev la Paris în cadrul „Stagiunilor ruseşti”; susţine turnee la teatrele din Boston, Chicago şi New York, unde are ocazia să cânte în mai multe spectacole alături de cunoscutul tenor Enrico Caruso. La unul dintre concertele susţinute pe scena „Metropolitanului”, şi anume La Bohème de G. Puccini, surpriza serii a fost chiar prezenţa compozitorului în sală.

Începând cu anul 1920, după numeroasele turnee prin întreaga lume, se întoarce în fiecare an acasă, unde susţine o serie de concerte şi spectacole în oraşele şi satele din Basarabia.

Un important capitol din viaţa sa a fost legat de România, în special de capitala acesteia. În memoriile sale, Lidia Lipcovscaia îşi amintea despre Bucureşti: „Eram atrasă de acest oraş, în primul rând, datorită primirii călduroase cu care am fost întâmpinată la opera română; în al doilea rând, fiind născută în Basarabia, mă simţeam la Bucureşti ca acasă”.  
 
Primul contact cu publicul din România s-a produs în august 1924. Ziarul „Rampa” scria: „Celebra cântăreaţă Lidia Lipcovscaia, sosită la Chişinău să-şi viziteze părinţii, a susţinut acolo două concerte, care i-au adus un mare succes. Din Chişinău artista pleacă într-un turneu prin Ţările Baltice şi la Varşovia. Trecând prin Sinaia, a susţinut şi acolo două concerte”. Acelaşi ziar mai relatează că: „La primul concert al său a fost puţin public, deoarece numele său nu era foarte cunoscut publicului din România, concertul având totuşi mare succes. În schimb, al doilea concert a fost un adevărat triumf, fiecare lucrare din program fiind bisată de mai multe ori la cererea publicului, concertul terminându-se mult după miezul nopţii”.

După succesul răsunător pe care l-a avut Lidia Lipcovscaia la Sinaia, Opera din Bucureşti semnează un contract cu artista pentru o serie de spectacole în stagiunea 1924-1925.

Este binecunoscut harul pedagogic al Lidiei Lipcovscai. Ea a reușit să instruiască şi să binecuvânteze mai multe generaţii de interpreţi lirici, unii dintre aceştia au ajuns adevărate stele ale teatrului liric internaţional. Profesoara Lipcovscaia a predat canto la Conservatorul din Paris, Conservatorul din Bucureşti, Conservatorul Municipal din Chişinău (1936-1940), Conservatorul de Stat din Chişinau (1940-1941), mai târziu şi la Conservatorul din Beirut.

Sursa: Revista Limba Română