Ieri a fost o zi deosebita – 19 ani in urma, in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca s-a produs un eveniment exceptional, neobisnuit, unic in felul lui care a intrat in istorie cu o denumire-metafora – Podul de flori. Doar cu un an inainte, chiar nici cei mai curajosi visatori nu si-ar fi putut imagina ca o asemenea metafora ap putea exista si in realitate.
Acel Pod de flori a fost primul si singurul referendum (recensamant) liber in cadrul caruia la intrebarea „Cine sunt”, basarabenii au raspuns: „Romani” si de aceea devenise foarte periculos pentru cei care umblau si mai umbla si acum cu cheile geopolitice la brau. Acestia au aruncat in aer acea metafora si ne-au incuiat astfel singura usa spre Europa. Ca urmare, astazi, dupa 19 ani de „democratie si statalitate moldoveneasca”, acesti stapani luati din drum, vorba lui Cosbuc, in locul Podului de flori au ridicat un zid inalt si rosu, ca fata lui Voronin si zidul Kremlinului. In zadar insa, pentru ca sangele apa nu se face si metaforele nu mor. Mor dictatorii si lacheii lor – popoarele si metaforele lor raman.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
