Pogorârea Duhului Sfânt

publicat în Comentariu pe 16 Iunie 2016, 17:07

Despre importanța pogorârii Duhului Sfânt, am vorbit în repetate rânduri și nu e cazul să reiau. 

Știm cu toții că, în acest moment, Duhul Sfânt S-a pogorât să desăvârșească lucrarea începută de Iisus prin nașterea, răstignirea, învierea și înălțarea Sa la cer.

Ceea ce ar trebui să urmărim, în duminica, ce se apropie, căreia nu întâmplător bunicii noștri îi spun „Duminica Mare”, e modul în care vom alege să sărbătorim. Dacă spunem că suntem creștini, dar nu ajungem la biserică, preocupați de întinsul meselor pentru oaspeți, ne mințim pe noi înșine și, mai rău, încercăm să mințim Duhul Sfânt.

Nimeni nu ne cere, cum spunea părintele Adrian, din satul părinților, să stăm de dimineața până noaptea în biserică. Dar nici să întindem mese până la îmbuibare nu e firesc. Pentru că omul are și suflet, și trup, e deci nevoie atât de rugăciune, cât și de grija trupului: odihnă, mâncare.
Marile sărbători sunt cu adevărat un prilej de bucurie. Și nu doar duhovnicească. Ne bucurăm să ne vedem cu familia, să mâncăm o mâncare bună, să bem un pahar de vin. Însă, în toate e nevoie de măsură. Și nu putem sări peste necesitățile sufletului exact așa cum nu le sărim pe cele trupești. Cum ne spunea și Iisus: „nu doar cu pâine va trăi omul”.

Dacă omul nu e în stare să trăiască cu rugăciune, fără să mănânce și să bea, la fel nu trăiește cu adevărat doar cu mâncare și băutură. De aceea vă îndemn: mergeți la liturghie, ascultați vecernia - care de Rusalii are loc imediat după liturghie, apoi veniți acasă și bucurați-vă de familie, de masa de sărbătoare.

Pentru că, la polul opus, creștinismul nu trebuie să fie însingurare. Suntem cu toți împreună trupul lui Hristos, să încercăm să nu depășim măsura bunului simț la mesele de sărbătoare, dar să ne amintim și faptul că degetul tăiat de la mână nu mai e viu. Dacă nu rămânem în trupul bisericii, nu putem să ne numim vii. Mai ales că însingurarea e de multe ori o consecință a îngâmfării sau a disprețului față de ceilalți.
De aceea, cumpătarea e sfatul pe care îl dau, dar și pe care mă strădui să îl urmez. Alături de voi, îmi doresc să ajung și eu să îmbrățișez dreapta măsură. Pe cele duhovnicești să le căutăm, iar pe cele trupești să le primim.

Bucurați-vă de ziua bisericii și nu uitați că luni sărbătorim un alt praznic mare și cutremurător: Sfânta Treime.