Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 16:35
Abonamente

Dan Dungaciu 4 Iunie 2010, ora 09:18    Din editia print

Marime Font

Poţi scoate RM din URSS, dar cum scoţi URSS din RM?

„Foamea ne apropie în mod obiectiv de scopul nostru final... Foametea distruge, de asemenea, credinţa nu numai în ţar, ci chiar şi în Dumnezeu”
(Lenin)

Raportul şi recomandările Comisiei Cojocaru au stârnit speculaţii şi discuţii intense la Chişinău. Şi, pe bună dreptate. Dar ceva lipseşte, totuşi. Dezbaterea este preponderent politică, la fel şi grila de lectură aplicată simbolisticii comuniste. Şi asta nu e suficient în RM. Pentru că aici, spre deosebire de multe alte spaţii ale fostului lagăr comunist, dezbaterea despre comunism şi moştenirea lui nu poate fi epuizată doar la acest nivel.

Paradoxul RM



Observaţia cea mai importantă care trebuie făcută în raport cu statutul „comunismului” în RM e că PCRM a fost şi a rămas cel mai mare partid din republică, indiferent că, pe parcursul a peste un deceniu, şi-a schimbat de câteva ori programul politic. De la „uniunea Rusia-Belarus” la „integrarea europeană”, de la „trăiască Lenin” la „trăiască RM”. O bună parte din populaţie votează „secera şi ciocanul” indiferent de ce spun sau fac promotorii acestor simboluri. Persistenţa nostalgiei în stânga Prutului face din RM un caz aproape unic. Niciunde în fostul lagăr sovietic această atitudine nu e atât de pronunţată, niciunde aderenţa la însemnele comunismului nu a fost atât de consistentă. Nici măcar în Rusia nu a fost şi nu e votat atât de masiv un partid ce are ca simbolistică secera şi ciocanul. Parafrazând o faimoasă vorbă americană: este uşor să scoţi RM din URSS, dar e mai greu să scoţi URSS-ul din RM.

Comunismul nu e doar o chestiune politică

Observaţia aceasta electorală aduce în discuţie o altă chestiune. Dacă mesajul politic contează mai puţin decât simbolistica, problema moştenirii comuniste şi a ieşirii din URSS se pune în alt registru. În alte state din fosta URSS sau din fostul lagăr comunist, inclusiv România, problema comunismului a fost şi este înainte de toate o chestiune politică. Adversarul era etichetat drept „comunist” din raţiuni politice, pentru a deveni blamat în societate, chiar dacă partidul sau candidatul în cauză nu se identificau nici măcar simbolic ca atare. În RM, după re-legalizarea din 7 septembrie 1993, partidul cel mai mare a devenit nu cel care a fugit de comunism şi simbolurile lui, ci acela care s-a refugiat protector sub sigla secerii şi a ciocanului, asigurându-şi astfel succesul electoral, indiferent de mesaj. De ce s-a întâmplat asta? Ca să înţelegem aceste lucruri, trebuie să răspundem la o întrebare esenţială: ce s-a întâmplat cu această populaţie în timpul regimului sovietic? Din această perspectivă, Raportul comisiei pentru investigarea regimului totalitar comunist din RM devine un instrument de lucru esenţial. Nu e vorba aici doar despre aplicaţiile politice ale masivului document (circa 1000 de pagini), ci despre un inventar judicios al efectelor unui regim totalitar care nu s-a mărginit în niciun caz să acţioneze doar la nivel politic.

Comunizarea Basarabiei

Pentru a înţelege semnificaţiile şi particularităţile Basarabiei confruntată cu comunismul, trebuie să aşezăm acest caz pe ecranul mai larg al URSS şi să pornim de la o ipoteză esenţială. Experienţa post-sovietitcă a arătat că rezistenţa la comunism a populaţiilor ocupate a fost direct proporţională cu nivelul de conştiinţă naţională a respectivelor populaţii. Cu cât ştiai mai bine cine eşti, cu atât înţelegeai mai bine cum te afectează regimul de ocupaţie şi cu atât mai puternice deveneau reacţiile sau instrumentele de rezistenţă. Această observaţie este crucială, pentru că proiectul comunist nu a fost în niciun caz numai unul politic sau economic, ci şi un proiect identitar, iar în stânga Prutului - la fel ca şi în dreapta lui - acest proiect a devenit evident de la început. Diferenţele dintre cele două maluri ţin însă nu doar de nivelul de agresivitate identitară a ocupantului - incomparabil mai mare în stânga Prutului -, dar şi de nivelul de conştiinţă identitară a populaţiilor (mai precar, istoric vorbind, acolo). La care se adaugă acţiunea sistematică a ocupantului sovietic din Basarabia de a extermina tocmai purtătorii cei mai competenţi de conştiinţă identitară. Chiar dacă cifrele nu coincid de fiecare dată - şi aici Raportul comisiei trebuie să aducă lumină şi clarificări -, primele acţiuni de deznaţionalizare nu au avut nimic întâmplător. Dincolo de românii care s-au refugiat în dreapta Prutului - şi care au slăbit şi ei consistenţa identitară a regiunii -, selecţia celor deportaţi sau ucişi de sovietici nu a fost deloc întâmplătoare. Eşantionul nu a fost deloc unul aleatoriu, iar cei exterminaţi nu erau selectaţi la întâmplare, ci statistic, în funcţie de câteva trăsături esenţiale - erau liderii comunităţii, inclusiv identitar, respectiv care aveau capacitatea de a perpetua şi în perioada sovietică o zestre naţională nu întru totul asimilată de o populaţie care nu avusese timp să răspundă complet la întrebarea „Cine suntem noi?”. Deznaţionalizarea ţaristă, intervalul relativ scurt petrecut în România Mare, asasinatele sau deportările bine ţintite pentru a elimina purtătorii de conştiinţă etnică, la care se adaugă refugierile masive în România, au lăsat populaţia din stânga Prutului prost înarmată în faţa unui ocupant care năzuia să modifice inclusiv nivelul cel mai profund al conştiinţei celor pe care îi ocupase: nivelul identitar-existenţial.

A intrat Basarabia şi a ieşit... R. Moldova

Ieşirea din URSS a populaţiilor ocupate trebuie deci evaluată şi prin grila nivelului de conştiinţă naţională iniţială. În Rusia, de pildă, ieşirea din URSS s-a făcut relativ uşor la nivel identitar, pentru că simbolistica sovietică a fost rapid surclasată de cea naţională şi naţionalistă (în varianta imperială rusă). Populaţia nu votează secera şi ciocanul pentru că identitatea rusească a prevalat şi şi-a găsit debuşeul în „putinism” şi tot ceea ce înseamnă acesta. În esenţă, ruşii au intrat în URSS ca ruşi şi au ieşit tot aşa. În cazul RM situaţia e mai complexă. O observaţie a reputatului Valentin Mândâcanu, după care „Fără interbelicul românesc, RM ar fi astăzi o Transnistrie mai extinsă”, este perfect justă. Şi din interbelicul românesc şi-a extras rădăcinile reconquista culturală a basarabenilor în perioada postbelică (limbă, alfabet, Eminescu). Dar aceasta nu e toată povestea ieşirii din comunism a unei populaţii care nu a ştiut foarte bine de ce a intrat acolo. Rusificarea rapidă a numelor şi adoptarea stilului rusesc, accentul foarte bun în limba rusă etc. sunt lucruri care pot fi explicate şi prin apartenenţa la URSS, dar trebuie adăugată şi consistenţa identitară neîmplinită a regiunii la intrarea în comunism. Mai mult, basarabenii nici măcar nu au ieşit „moldoveni” din confruntarea cu URSS. La nivelul simbolisticii, mulţi dintre ei au ieşit... „sovietici”! Şi tocmai votul masiv pentru secera şi ciocanul constituie eşecul major al „moldovenismului” - până şi astăzi, ideologia „moldovenismului” are nevoie de protecţia secerii şi a ciocanului comunist pentru a fi propagat în mase. Lupta cu ideologia comunistă şi - mai ales! - simbolistica ei trebuie făcută urgent, dar presupune măsuri la nivelul complexităţii problemei.

Un articol de: Dan Dungaciu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md