Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 18:30
Abonamente
 
 
 

Femeia 30 Aprilie 2013, ora 05:12    Din editia print

Clubul părinţilor Poveşti de adormit copiii

Marime Font

Când spui „poveşti de adormit copiii” cu o anumită intonaţie, sintagma capătă conotaţii negative. 

O folosim când ne referim la baliverne, tactici de seducţie, promisiuni fără acoperire, minciuni gogonate sau platforme electorale. Dar eu nu vreau să vorbesc despre aceste poveşti, colocvial numite şi „vrăjeli”, ci despre adevăratele poveşti, pe care le spunem copiilor seara, înainte de culcare, nu neapărat cu scopul de a-i adormi, ci mai degrabă de dragul timpului petrecut împreună. 

Nu am găsit un studiu recent care să ne spună câţi părinţi au acest obicei, câte minute le citesc copiilor în fiecare seară, ce poveşti aleg şi cât de interactivă e şedinţa de lectură. Sunt foarte curioasă câţi copii beneficiază de o astfel de întâlnire cu părintele cititor şi cu personajele fantastice. Am încercat eu un sondaj neoficial, dar m-am lăsat repede păgubaşă din cauza câtorva răspunsuri: „De ce să-i citesc, al meu e mare, ştie să citească!”, „N-am eu timp de de-astea”, „Nu-i mai citesc, pentru că se plictiseşte repede” sau „Mai bine îi pun un film”. Nefiind un operator de sondare a opiniei autorizat şi instruit, nu puteam pur şi simplu să consemnez răspunsul şi apoi să plec mai departe. Mă ardea limba să le arăt intervievaţilor măcar câteva din argumentele mele în favoarea acestei activităţi. Aşa că am oprit experimentul pentru că riscam să intru în polemici fără rezultat. În Clubul părinţilor însă îmi permit să pledez pentru povestea de seară.



Noi acum la ceas de seară citim Abeille. Încă din primul capitol, Anatole France ruga stăruitor persoanele încruntate să nu citească mai departe, căci nu pentru ele a fost scrisă povestea. „Nu e pentru fiinţele cu scaun la cap, care dispreţuiesc lucrurile mărunte şi vor întotdeauna să se aleagă cu vreun învăţ (...) Numai cei cărora le sunt de ajuns desfătările nevinovate vor citi până la capăt”.

„Noi nu facem parte din neamul încruntaţilor, nu-i aşa, mamă?”, a întrebat Radu, îngrijorat de asprimea avertismentului. „Nu, dragul meu, o să citim povestea până la capăt!”.

Până la capătul poveştii mai sunt încă 100 de întrebări şi tot atâtea răspunsuri. Copiii cuibăriţi lângă mine tresar în momente cu suspans sau cer lămuriri atunci când vreun cuvânt necunoscut încurcă sensul frazei. Odată Abeille şi-a pierdut pantofii şi s-a rănit la picioare. Dar şi Maria a păţit aşa! Îţi mai aminteşti? Povestea se rupe preţ de câteva minute până când circumstanţele accidentului sunt elucidate. Apoi pe Georges nu-l prea trăgea inima la lecţiile de gramatică. Ha, ha! Deci se întâmplă şi la case mai mari!

Ochii sunt tot mai mici, pleoapele grele...

„Să baţi domnişoarele nu-i o ispravă vrednică de un conte…”. Nici dacă sunt enervante? întrerupe povestea fratele care se ştie cu musca pe căciulă. Nici. Răspunsul vine fără alte teorii antiviolenţă. Subtilităţile din poveşti sunt mai eficiente decât orice teorie.

Până la urmă, n-a fost o pledoarie, a fost doar o bucăţică dintr-o seară cu poveste, când zbuciumul de peste zi se opreşte şi totul devine infinită armonie.

Suplimentul Femeia

Un articol de: Ramona Szucsik Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md