Astăzi 19 Februarie 2018, Luni - Ultima actualizare la ora 13:28
Abonamente

Actualitate 13 Octombrie 2017, ora 11:27

Râsul unui copil, semnul care trădează un viitor psihopat

Marime Font

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Potrivit unor noi cercetări, copiii cu un risc mai mare de a deveni psihopaţi când vor fi adulţi nu reacţionează normal în situaţii amuzante.
De cele mai multe ori, râsul e contagios, îndeosebi în cazul copiilor. Însă nu toţi reacţionează la fel în situaţii hilare. 

Un studiu recent, apărut în publicaţia medicală Current Biology, a analizat modul în care răspund la stimuli care provoacă râsul copiii cu risc de a deveni psihopaţi. Cercetarea a fost condusă de Essi Viding, profesor de dezvoltare psihopatologică la University College London din Marea Britanie. "Psihopatia este o tulburare de personalitate a adulţilor. Totuşi, ştim din cercetările adiacente că există unii copii predispuşi să dezvolte psihopatie", a explicat ea.

Cu alte cuvinte, unii copii au un risc mai mare de a deveni psihopaţi la vârsta adultă sau de a suferi alte tulburări de comportament. Aceştia pot avea două forme de manifestare a personalităţii: sunt foarte distructivi şi nu îşi exprimă emoţiile, relatează Medical News Today.



În noul studiu, cercetătorii au căutat aceste indicii analizând mai multe grupuri de copii şi au ajuns la concluzia că râsul e un test important care poate indica posibilele semne ale unui viitor adult psihopat. Copiii cu probleme de personalitate devin într-o oarecare măsură "imuni" la râsul contagios, spre deosebire de micuţii obişnuiţi care râd în grup când văd sau aud ceva amuzant.

Autorii studiului au analizat această teorie pe plan comportamental, dar şi la nivel cerebral, arată site-ul citat. "Cele mai multe studii s-au concentrat pe modul în care indivizii cu manifestări psihopatice trăiesc emoţiile negative şi pe felul în care lipsa lor de răspuns la acestea explică predispoziţia lor de a le face rău altor oameni. Această perspectivă este importantă, dar nu explică pe deplin de ce aceşti indivizi nu relaţionează cu alţi oameni. Am vrut să vedem cum trăiesc emoţiile băieţii cu risc de a dezvolta psihopatie în cazul unor situaţii care favorizează socializarea, cum este râsul", a explicat cercetătoarea.

Viding şi echipa sa au examinat reacţia comportamentală şi cerebrală în situaţii hilare a unui grup de 32 de băieţi cu vârste cuprinse între 11 şi 16 ani cu manifestări de insensibilitate şi comportament distructiv, precum şi a unui grup de 30 de băieţi cu comportament distructiv şi cu rezultate scăzute la exprimarea emoţiilor.
Savanţii au analizat şi un grup de control de 31 de băieţi fără tulburări de personalitate. Toţi aveau aceleaşi vârste, etnie, profil socioeconomic şi coeficient de inteligenţă ca şi grupul de risc, arată Medical News Today.

Cu ajutorul scanărilor RMN, oamenii de ştiinţă au analizat activitatea cerebrală a copiilor în timp ce aceştia ascultau hohote reale de râs, hohote "false" de râs şi hohote de plâns. Pentru a identifica mai bine reacţiile lor comportamentale, copiii au fost rugaţi să răspundă la câteva întrebări: "Cât de mult crezi că te-a făcut sunetul auzit să simţi acea emoţie?", respectiv "Cât de mult seamănă ce ai auzit cu o reacţie normală?". Copiii au indicat o notă, de la 0 la 7, o măsură a reacţiei personale la râsul contagios.

Autorii studiului au descoperit că băieţii expuşi la ambii factori ai psihopatiei (lipsa emoţiilor şi comportamentul distructiv) au simţit un impuls mai slab de a râde, comparativ cu cei din grupul de control. De asemenea, copiii cu ambii factori de risc au avut o activitate cerebrală mai scăzută în două regiuni ale creierului implicate în manifestarea râsului. "Aceste zone reprezintă un mecanism neuronal pentru experimentarea emoţiilor şi pentru realizarea relaţiilor sociale", a explicat Prof.

Cercetătorii sunt de părere că printre cauzele declanşării psihopatiei se numără şi lipsa de îngrijire din partea părinţilor, care poate conduce la o slabă integrare socială a micuţilor. Cu timpul, acest deficit îi transformă în indivizi fără emoţii, fără reacţii şi fără apropiaţi, un profil care îi îndreaptă spre tiparul unui psihopat. Autorii studiului spun că sunt necesare şi alte studii şi analize care să urmărească evoluţia copiilor din această categorie.

Totodată, cercetătorii au urmărit cum au răspuns băieţii cu risc de psihopatie la chipurile unor persoane care zâmbeau sau care exprimau afecţiune. "Semnele sociale care nouă ne plac automat sau ne avertizează când cineva are o problemă nu au funcţionat la fel la aceşti copii. Asta nu înseamnă neapărat că ei sunt predestinaţi să devină indivizi antisociali sau periculoşi. Mai degrabă, explică de ce ei fac alte alegeri în viaţă", a declarat Essi Viding.

"Suntem abia la început pe drumul dezvoltării unui mod de a înţelege de ce diferă comportamentele prosociale la aceşti copii. Această înţelegere este esenţială ca să putem îmbunătăţi tratamentul aplicat copiilor şi familiilor care au nevoie de ajutor şi de sprijin", a mai spus cercetătoarea.

eva.ro
 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 19 Februarie 2018, ora: 08:21

Grigore Vieru – un poet absolut

Grigore Vieru – un poet absolut Din editia print

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md