Reportaj: Duminica Mare la Domulgeni

N-o să spunem că potenţialul turistic al RM este dezvoltat şi asimilat tuturor rigorilor care trebuie respectate, dar nici că trebuie să veniţi neapărat în satele RM să-i vedeţi dealurile cu turme de oi păscând şi să renunţaţi la munţi, mări sau capitale europene. Turismul nu este nici pe departe punctul forte al RM. Dar n-o să convingem străinii să ne viziteze, dacă noi singuri nu cunoaştem ce avem în ţărişoara noastră. Cu puţine investiţii, ceea ce pentru noi e ceva deja obişnuit, pentru cei care vin să ne viziteze R. Moldova poate prezenta un interes din simplul motiv că e altceva decât au văzut până acum.

Domulgenenii au încins o horă, îndemnaţi de Orchestra de muzică populară „Folclor”

Sigur că Domulgeni este un sat frumos. Natura deosebită de aici, combinată cu sărăcia oamenilor, reprezentată de casele vechi care stau să se prăvale, prezintă un peisaj inedit. Drumul pe care îl parcurgem spre locul unde se desfăşoară festivalul este abrupt şi plin de gropi. Dar nici pe şofer, nici pe noi lucrul acesta nu ne sufocă, fascinaţi de priveliştea din jur: dealurile verzi sunt încrestate de mici albii, semn că pe aici şuvoaiele de apă şi-au făcut drum pentru a ajunge la râul care se întinde lin la picioarele lor. Ingredientul principal oferit de natură sunt culorile – dintre cele mai frumoase. Pe cealaltă parte, vedem rămăşiţe din case încrustate în relieful dealului, amintind de vechi gospodării. E frumos la Domulgeni…

Muzeul satului – într-o casă construită în 1826

La intrarea în localitate, oaspeţii au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare, după care au fost invitaţi în pensiunea satului, care va fi deschisă în curând pentru turiştii care vor dori să rămână la Domulgeni mai multe zile. Pensiunea are 11 odăi în care găseşti toate cele necesare pentru o odihnă pe bune. Localul va putea găzdui deocamdată patru familii. Un alt punct de atracţie îl constituie Muzeul satului. Casa în care se află acesta a fost construită în 1826 de bunicii băştinaşei Elena Crucianu. Aici găsim tot felul de lucruri rustice, confecţionate manual: jucării, covoare, păretare, horboţele. Tot aici o întâlnim şi pe mătuşa Ileana, în vârstă de 86 de ani, care ţese un covor, îngânând un cântec din vremuri de război. Aflăm de la ea că instrumentul la care lucrează ea se numeşte „ţol” şi este cam de o vârstă cu ea. Deşi ştie că oamenii nu mai folosesc demult covoarele ţesute în „ţol” sau la război, femeia nu renunţă la acest obicei vechi, pentru că l-a moştenit de la părinţi şi bunici. În Muzeul satului mai găsim diferite obiecte vechi din lemn folosite de străbunicii noştri la grădinărit, precum şi oale sau ulcioare de lut. Elena Crucianu spune că nu s-a gândit vreodată să demoleze sau să vândă casa, deşi este destul de veche şi nu mai locuia de mult nimeni în ea. „Parcă simţeam că menirea acestei case e alta…”, zice. Oaspeţii au putut admira mai multe ateliere de creaţie şi o expoziţie mobilă din tezaurele Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie, Muzeului de Istorie Naturală şi Etnografie, Arhivei de Stat cu mostre colectate la Domulgeni şi în localităţile învecinate.

Mătuşa Ileana, ţese un covor, cum se făcea pe vremuri

Duminica Mare – sărbătoarea de curăţare a sufletului

Festivalul turistic naţional „Duminica Mare” a fost organizat al doilea an consecutiv. Evenimentul este marcat anume de Duminica Mare, Rusalii, cum i se mai spune – sărbătoare care la creştini semnifică Pogorârea Duhului Sfânt peste ucenicii lui Iisus şi curăţarea sufletului de cele rele. Din acest motiv, în cadrul festivalului, oaspeţii au putut admira un şirag de minispectacole cu genericul „Tradiţii de la Paşti până la Rusalii”, cu participarea la curăţarea fântânilor sau degustarea bucatelor tradiţionale: mezeluri, plăcinte, pâine de ritual, turte cu mac, caş dulce, urdă – toate gătite de gospodinele din Domulgeni. Mesele au fost pline ochi cu asemenea bunătăţi, iar doritorii nu aveau decât să se apropie pentru a se înfrupta din ele şi sorbi un pahar de vin moldovenesc. Cei care au gustat din bucatele alese ale sătencelor s-au convins de calitatea lor, ele fiind preparate după reţete ecologice, fără conservanţi sau alte substanţe dăunătoare pentru sănătate.

Adevărata atracţie a festivalului au constituit-o dealurile înalte, lângă care îşi duce apele Răutul. Aici, oaspeţii au fost întâmpinaţi de fanfara satului Vertiujeni. Reliefurile, încrustate cu rămăşiţe din case vechi, şi râul ce curge lin la poalele dealului au fost priveliştea cea mai admirată de turiştii veniţi din diferite localităţi.

Fântâni curăţate

Potrivit primarului Vasile Pătraşcu, nici Domulgeniul şi nici sătenii nu mai sunt la fel de când Festivalul „Duminica Mare” a devenit aici o tradiţie. Schimbările aduc beneficii atât satului, cât şi oamenilor de aici. Potrivit lui, satul are deja gunoişti autorizate, astfel că oamenii nu mai aruncă gunoiul pe unde se nimereşte. Iar datorită unui proiect finanţat de Banca Mondială, locuitorii satului au avut posibilitatea să participe la mai multe traininguri care i-au iniţiat pe oameni în domeniul turismului rural. Primarul spune că veniturile nu vor întârzia să apară. „Deocamdată, se investeşte, dar, cu trecerea timpului, oamenii vor vedea rostul acestei munci. Problema cea mai mare cu care ne confruntăm acum este scepticismul sătenilor, care se tem să încerce ceva nou. Ei niciodată nu s-au gândit că, pe lângă muncile agricole, ar putea presta unele servicii şi beneficia de investiţii”.
Svetlana Lazăr, preşedinta „ANTREC Moldova”, a menţionat că RM are un potenţial turistic dezvoltat, mai ales dacă vorbim de turismul rural. Potrivit ei, Festivalul de la Domulgeni este un exemplu elocvent în acest sens, el aducând beneficii în dezvoltarea sectorului economic al ţării, dar şi în crearea unor perspective de dezvoltare pentru localnici.

Oaspeţii de onoare ai Festivalului au fost Orchestra de muzică populară „Folclor”, dirijată de maestrul Petre Neamţu, care a bucurat oaspeţii cu un concert de zile mari. Evenimentul a culminat cu un joc organizat în aer liber, iar toţi invitaţii s-au prins într-o horă moldovenească.