Pentru el poezia nu e singură și nu se dezvoltă în singurătate. De aceea proiectele lui sunt relaționale. După ce vezi câteva evenimente marca Țupa, îți rămân bine în minte: poemul meu ești tu, corpuri românești, republica poetică. În volumul său poetic. cerul din delft și alte corpuri românești, publicat la Casa de editură Max Blecher, în 2011, întâlnim titlurile: acțiuni, mașinuțe românești, Imnul României, dar și Chișinău garaj sau Berlin-he story.
Pentru că Răzvan are un proiect la Berlin, realizat cu sprijinul ICR: Republica poetică. Anul acesta a fost la a patra ediție și am avut ocazia să particip și eu. M-am bucurat în primul rând pentru șansa de a vizita Berlinul. Apoi m-am bucurat de urșii berlinezi, de timpul petrecut cu ceilalți poeți, de colega mea de cameră, poeta sibiană Krista Szöcs, pe care o mai întâlnisem ocazional, dar cu care abia acum am povestit pe îndelete.
În ajunul evenimentului, Răzvan ne-a arătat Berlinul de Est și de Vest. Dar nu oricum, ci spunându-ne povestea fiecărui loc. Cu răbdare. Ne-a plimbat vreo patru-cinci ore (pe jos!) dintr-un loc în altul, încât acum chiar pot spune că am văzut Berlinul. Apoi am mers cu toții într-un local superb din partea de Est, unde ne rezervase o masă poeta ieșeană Corina Bernic, care pare că nu obosește niciodată între un proiect și altul.
Seara poetică a fost foarte bine gândită. Răzvan și, din partea ICR Berlin, Daniela Duca și Claudiu Florian au avut de-a dreptul un scenariu. Nu lecturi înșirate la întâmplare. Totul bine gândit, bine făcut. Ba mai mult, am avut și repetiție. Muzica a fost asigurată de Bandesnaci și asistență video prin neobosita implicare a lui Victor Potra, care a fost forțat să vadă Berlinul prin ochii noștri. Lecturile au ieșit așa cum și-a propus Răzvan: foarte bine. Cu zâmbete la textele Corinei și ale mele, cu hohote la Dmitri Miticov și meditații la melancolia Kristei, cu mici fiori la Vlad Drăgoi și cu priză la Viku Zen. Răzvan, ca să nu se dezmintă, a relaționat cu Bandesnaci, și-a fracturat textul între o lectură și alta, a creat legăturile (poetice!) de trecere de la un moment al serii la altul.
Un efort considerabil în reușita proiectului a fost depus și de echipa traducătorilor coordonată de Eva Ruth Wemme: Anca Ilea, Anke Pfeifer, Mara Rădulescu, Christiane Hoyer, Hubertus Wester Ebbinghaus, Daniela Duca, Laura Hordoan, dar și Ernest Wichner.
Spațiul celor de la Literaturwerkstatt Berlin, care a găzduit evenimentul mi-a oferit o altă bucurie, cu totul personală: expoziția de fotografie „What’s the point of poetry?" în care apare și Alexandru Vakulovski. Ce să mai spun? Mari mulțumiri tuturor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
