Rog sa fiu considerat vandal

Am vrut si eu, nu o data in ultimii opt ani, sa arunc o piatra in Presedintie. Dorinta aceasta am avut-o aproape de fiecare data cand treceam pe langa acest edificiu. Asa cum stiu ca au avut-o si o au zeci de mii de oameni din tara aceasta. Voronin nu ne mai lasase decat aceasta posibilitate de a ne exprima atitudinea fata de guvernare.

Tentatia aruncatului cu pietre s-a accentuat in timpul ultimei campanii electorale. O am si acum privind reportajele televizate de la M 1 si luarile de atitudine ale lui Voronin. Talentul lui Tkaciuk si Voronin, in acest sens, rezida tocmai in faptul ca ei au stiut sa dea expresie vie unei porniri latente a miilor de oameni, folosind-o in interesul lor. Arta a devenit viata! Iar viata, cum se stie, bate filmul! Intr-un cuvant, „ne-au avut”! Ca dramaturg, zic: jos palaria, Mark, mai ales pentru gaselnita din scenariu de a-l lasa sa apara in fata multimii, in momentul maximei tensiuni, pe unul dintre cele mai odioase personaje ale guvernari comuniste, ministrul Papuc. Asta da, miscare de scenarist! A fost cea mai buna, dupa cea a aparitiei politistilor speriati. Pentru ce venise oare ditamai ministru de Interne pe acolo?

Se stie ca un ministru nu prea apare in astfel de momente, el coordonand situatia de la distanta, pentru a avea tot tabloul. Daca, totusi, apare, inseamna una din doua: ori omul a venit sa aplaneze situatia, adresandu-se eventual multimii, ori a venit ca sa organizeze fortele din subordine pentru o reactie potrivita. Papuc nu a facut nici una, nici alta. Nu s-a adresat multimii, iar trupele pe care le-a bagat in lupta erau niste baietei de vreun metru cincizeci inaltime (i-am vazut cu ochii mei), care cel mai bine stiau sa-si puna scuturile in cap si sa se lase improscati cu pietre. Si care au iesit cuminti, in coloana din Parlament, lasand gloata sa invadeze cladirea…

Asadar, domnul ministru Papuc s-a plimbat pret de vreun minut-doua prin fata multimii, convingandu-se ca este bine huiduit si a disparut in cladirea Presedintiei, ca un agent de circulatie care indica exact pe unde trebuie sa treaca „pasnicii” pietoni. De unde nu putem deduce decat ideea ca el venise acolo sa execute ordinul lui Voronin, si anume: „Mergi acolo sa te vada bine, joaca rolul de carpa rosie pentru taurul infuriat. Dupa care dispari fara urma si lasa-ti trupele la discretia multimii infuriate”. Si Papuc s-a executat intocmai. Nu exclud deloc ca aparitia lui a putut sa fie, de fapt, un cod pentru oamenii speciali din multime, un semnal de incepere a actiunilor. Imediat dupa intrarea ministrului in cladirea Presedintiei, a inceput asaltul.

Voronin se lauda ca ii stie pe organizatori, ca acestia au fost filmati si ca vor fi arestati. Slabiciunea Opozitiei este ca ea nu i-a filmat, din pacate, pe oamenii pusi de Tkaciuk si Papuc sa provoace… In loc sa calmeze spiritele, sa dialogheze cu toate fortele politice, cu societatea civila, cu intreaga societate, Voronin ne ameninta ca nu va ezita sa verse sange si ca a declansat vanatoarea de organizatori. Astfel poate proceda doar un om lipsit de orice responsabilitate, un om pentru care pofta de razbunare prevaleaza asupra celei de a instaura pacea si concilierea in societate. Omul vrea cu orice pret sa provoace noi violente si asa face numai cel ce le-a inspirat pe cele care abia s-au consumat. Si „Moldova 1” ii tine hangul ca de obicei presedintelui, continuand sa faca ce a facut pana acum. Adica, sa atate spiritele prin prezentarea, iarasi, doar a unui punct de vedere asupra evenimentelor si demonizandu-le pe toate celelalte. M 1 este, de fapt, coautorul talentat al evenimentelor de la 7 aprilie.

In articolul pe care il publicam cu o saptamana in urma in aceasta pagina, vorbeam despre vandalizarea sistematica a panourilor publicitare in campania electorala. Spuneam ca vandalizarea viza mai ales panourile altor partide decat cel comunist. Si tot numai comunistii au fost aceia care si-au permis procedeul interzis de a vandaliza spoturile TV ale altor partide, deturnandu-le sensurile. Prin vandalizarea spoturilor, vedem ca Tkaciuk a pregatit minutios vandalizarea Presedintiei si Parlamentului. Ca autor de piese, nu pot decat sa-l felicit, cu o neagra invidie, pentru atare performanta.